Stiti si voi cum e. Locurile alea de munca pentru care aplici. Interviurile alea la care te duci. Clipele alea care trec…

Nimanui nu-i place sa umble dupa cai verzi pe pereti. Omului ii place, in principiu un loc de munca sigur. Unde sa aiba o treaba ok, o rutina placuta, sa vina banii, sa nu isi faca griji pentru ziua de maine. Asta daca vreti sa stiti, vine de la comoditatea pesterii din epocile timpurii. Daca exista reincarnare, pe atunci mie imi placea ca, zi de zi sa fac focul si asta sa fie treaba mea. Restul sa se duca in padure pe ploaie si sa vaneze mamuti sau ce or mai vrea, dar eu sa stiu ca umblu dupa vreascuri si manuiesc piatra de cremene prin confortul oferit de pestera.

Astazi nu este tocmai un climat propice pentru cautat de slujba. Da? No, eu vreau sa fiu exploatat. Un an, doi ani, trei, sa dau de un patron care sa stie sa scoata untul din mine. Vreau. De ce? Pentru ca e in folosul meu, asa te formezi ca si om. Asa inveti, asa dobandesti valoare. Asta e calea adevarata spre o slubja comoda visata de multi. Slujba pe care o obtii atunci cand dai dovada de competenta si valoare.

Imi povestea un prieten despre o amica/verisoara tot pe acolo, ceva. Fata era moderna, pro indie, pro alternative. Era la facultate in Cluj. Economice, viata lipsita de griji, full de prieteni cu care sa te distrezi. Multe variante de a iti petrece vremea in mod distractiv si efemer. Si scumpa noastra asa a si facut. Cei trei ani au trecut. Facultatea s-a gatat. S-a intors in orasul de bastina. Si ghiciti ce?! A devenit pitipoanca. Rau?! Nu, bun. De ce?! A angajat-o tatal ca si contabil la firma lui, productie, whatever. Nu face nimic toata ziua, dar fac altii pentru ea. Dar ia un salar si umbla cluburile locale. Modelul ei in viata e o pitipoanca de vreo 35 de ani, plina de sclipici, necasatorita dar umblata prin cluburi si de clubari.

Nu, nu vreau o viata asemanatoare. Vreau sa incep de la zero. Vreau sa fiu exploatat. Sa mi se dea in cap, sa mi se urle cand gresesc. Sa nu mi se zica nimic cand fac o treaba buna. Asa inveti.

Bun, am stabilit. Eu vreau asta. Si ce imi ofera piata? Nesiguranta. Merg pe la interviuri. Dau de competitori. Unii cu experienta similara cu a mea. Altii cu experienta multa. Angajatori de top. Corporatii, globalizare, patroni… Deobicei aia care au experienta sunt angajati, restul fac turul interviurilor locale. E si normal, doar stiu si cum merg treburile, nu trebuie sa iti pierzi vremea cu ei, explicandu-le intr-atata ca unuia nou. Ofera multe avantaje angajatorului. Bun si stiind asta, ce pot oferi eu? Pai, mi s-a nazarit o idee. Altora li s-a nazarit mai demult, mie acum. Vorba aceea, prostul se desteapta tarziu. Sa luam, deci, un interviu clasic la care m-as prezenta.

Operator interviu: Buna!
Fanitza: Buna ziua!
O.i.: De ce te-as alege pe tine cand am de ales dintre atatia candidati cu experienta?
F: M-am gandit la situatia economica actuala si mi se pare destul de dramatica. Nu se platesc facturile. Blocajul financiar e pe cale sa inceapa, asta daca nu a si inceput deja. In conditiile astea nu se mai dau salarii si sporuri ca pe vremuri. Banuiesc ca nici la firma dumneavoastra?
O.i.: Bun, unde vrei sa ajungi?
F: Hai sa discutam mai spre seara dupa munca, la o cafea!

Seara. Dupa munca. La o cafea in Insomnia. De fapt nu e cafea, pentru ca lumea bea un Heineken si un Beck’s Lemon, dar pana la urma tot aceasi treaba e:

Alex(operator interviu): No, deci ce ziceai de faza cu sporurile?
F(stim deja cine e): Ma gandeam ca daca voi fi angajat voi scoate o leafa de 1000 de lei pe luna…
A: Cam asa e, continua…
F: Pai asta ar veni… cam 2000 pe doua luni. Eu vreau sa lucrez ca sa invat si sa capat experienta. Cu banii, oarecum ma descurc. Ce zici de un spor de 500 de lei, odata la doua luni? Eu as lua asa 750 de lei pe luna. Mie mi-e bine. Poate pentru tine nu e mult 500 de lei, dar cu ei poti merge la un Belis-Fantanele, ceva pe acolo…
A: Hmmm?!

Si discutia asta sintetica poate continua in multe moduri, dar prin intermedierea negocierii, se ajunge la un mai devreme sau mai tarziu la accept sau refuz.

Refuz grosolan si, o sa zica unii, automat nu mai ai ce cauta pe la interviuri. Pai cum asa, s-or vorbi intre ei, astia de la resursele umane de pretudindeni? Au cumva vreo centrala de incidente de plata ca si bancile, unde ii baga pe o lista pe aia care ofera bani la angajare? Pai, mi-ar face un bine de m-ar baga acolo. Ar intermedia o relatie intre aia care vor banii respectivi si mine.

Surindolenta, careia i-am destainuit intentiile mele, m-a acuzat revoltata ca sunt un corupt, cum de imi permit sa mai comentez contra coruptiei?

Prietena imi reproseaza ca dau o parte din banii care s-ar cuveni sa fie ai mei pentru nimic. Asta e piata, dragelor! Daca nu fac asta, ce fac? Fac zero lei si nu invat nimic. Daca fac asta, fac 750 de lei si invat ceva. Poate nu foarte mult, poate nu mult, dar ceva pe acolo, tot invat.

Voi ce ziceti? Coruptie sa fie, dar s-o stim si noi? Eu ma gandesc sa caut o slujba in care chiar se poate invata ceva si sa aplic metoda.

Bag si eu mai optimist, ca m-o influentat recomandarea asta.

Si ceva mai emo-depresiv, tot de la aceasi artista.

[genre: indie-pop, years: 2008, 2005]

frunză vine, frunză trece,
pe asfaltul lumii se aşterne…
uneori e bătută de vânt,
alteori până şi crengile cad la pământ.

valori noi, valori vechi,
toate se preced.
parcă e un cerc fără şfârşit,
o ceaţă fară de ieşire,
un vis fără trezire.

lume nouă, lume veche,
fiecare pentru sine geme.
pentru că totu-i trecător,
azi eşti, mâine mori.

şi după această lume trecătoare
ce rămâne oare?!
atâtea clipe netrăite?!
atâtea vise neşfărşite?!

parcă şi viaţa noastră
e o agonie de toamnă…
ploaia o bate,
vântul o geme
până ce-o răstoarnă.
şi uitată, apoi zace
tot pe al nostru vechi pâmânt.
până ce-o cuprinde
dulcele somn al uitării
sau marea clipă a izbăvirii.

Cred ca, daca s-ar face un sondaj de opinie prin randul antreprenorilor de la noi, punandu-se intrebarea: “pe cine urati cel mai mult?”, pe locul intai ar iesi la o mare distanta de celelalte, raspunsul “bugetarii!”. Acum, desigur, vor veni unii gica-contra sa ma contrazica, explicandu-mi ca nu exista ura mai mare pentru un antrepenor, decat pentru taxe si impozite. Da, desigur, dar asta intr-o tara in care nu exista cuvant ca impozie, ci doar taxes. No bine, or mai fi pe acolo si charges or dues, dar alea nu sunt prea folosite de antreprenori locali. La noi in tara, insa ura se manifesta pe angajatii din sectorul bugetar si nicidecum ca invidie pentru functiile lor, ci ca dispret pentru oamenii care fac parte din acel sistem. Mai exact, pentru valoarea resurselor umane de pe acolo.

Argumenta un antreprenor cu care am vorbit de curand, “daca as stii ca, cu acei bani pe care ii dau ca impunere, s-ar face ceva serios si nu ca ajung in mana scarbelor alea care isi maresc fundurile zi de zi pe scaunele de prin institutiile statului, bucuros i-as da!”. Si mai citez vreo cateva chestii: “Cand mergi sa faci vizite prin institutii nu te duci nicidecum ca sa vezi ce se face cu banii stransi prin taxele care iti sunt impuse, ci te duci pentru tot feluri de hartii prostesti, aprobari, etc. Si acelea sunt lucruri care sunt platite din banii colectati de la privati. Dar nu iti da nimeni hartiile daca nu platesti in plus. Iar, daca nu vrei sa platesti te tin ani buni pana primesti aprobari, desi conform legii, ar trebui sa le primesti gratuit in cateva zile. Insa, cei care platesc si au si cunostinte nici macar nu se duc pe acolo, ca le completezea functionarii prin comanda la telefon si le trimit acasa v.i.p.-ului. Altii nici macar nu se obosesc sa se duca pe la serviciu pentru scurtul lor program, ci isi plimba mamele pe la spital sau se duc la coafor. Iar daca incerci sa faci ceva, constati ca toate categoriile de bugetari sunt mana in mana intre ele si cu greu poti penetra sistemul. Iar justitia e atat de corupta, incat cu bani si cunostinte se poate rezolva totul in tara asta.”.

Dragi privati, am o veste buna pentru voi. Desi, cica, strainii considera inca atractiva tara, lurcrurile nu vor mai sta mult asa. Eu tind sa cred ca urmeaza apocalipsa in sectorul bugetar. Cum asa? Pai, noi Romania am semnat un oarecare acord de imprumut cu FMI-ul. Ori FMI-ul acesta, perceput de opinia publica ca si un tiran marsav, nu este el chiar asa de rau. Ba, ne-a vrut chiar binele, adica, ca banii imprumutati sa fie investiti activi in economie astfel incat el la scadenta sa ii poata recupera inapoi, plus profitul. Dar politicienii nostri nici nu au vrut sa auda de investitii, pe ei ii interesa sa plateasca salariile si pensiiile, ca sa nu le scada capitalul electoral. FMI-ul, care avea nevoie sa imprumute bani(nu o sa ma complic acum, explicand de ce) a lasat de la el, lucru pe care deobicei nu il face, si a fost de acord cu conditiile Romaniei. Insa, alegerile trec imediat si ne vom trezi cu haos in “economia” de stat.

Deci, dragi privati, am o veste buna pentru voi, in special pentru cei care doriti raul bugetarilor. Vor urma concedieri masive pe acolo. E clar, pentru ca, infloritorul sistem bugetar atat de “rentabil” si “prosper” este clar, mentinut in viata artificial. Iar curentul costa si FMI e obligat sa limiteze costurile absrude.

Urmari? Ideea ar fi ca, la 250000 de concedieri rata somajului va creste, cel putin un pic la inceput si mult mai mult apoi. Adica, va fi bataie si mai mare pe posturi, ca parca nu e destula acum, cand o simt pe pielea mea, de vreo luna, imediat. Pe langa asta, bugetarii aceia mucosi si incompetenti, care nu lucrau, totusi faceau ei ceva bun pentru economie. Consumau. Unii consumau de la acei nenea care au venit de prin vestul Europei pe aici sa faca afaceri, dar cei mai multi consumau fix de la antreprenorii care le gandeau raul. Daca ei nu vor mai avea bani de consum, inseamna ca, fie se va limita productia, fie vor scadea preturile. Solutia pentru o revenire rapida din criza este reducerea preturilor. Dar, vesticii sigur nu vor opta pentru aceasta solutie, deoarce s-ar destabiliza piata lor de desfacere, care este una globala. Asa ca ramane sa vedem ce vor face antreprenorii nostri? Eu pariez ca se va opta pentru reducerea productiei, fapt care va provoca si mai mult somaj si va genera un colaps si mai mare.

Iar atunci cand consumul scade prea mult, nu mai merita sa ai desfacere. Asa ca solutia este sa inchizi si sa iti vezi de drum. Iar cand, companiile vestice vor face acest lucru, eu sunt conivins ca in Romania, care s-a adaptat, mai mult decat foart bine ca si piata de consum, se va produce anarhie pe strazi. Si, sa vedem atunci ce va face guvernul. Ca acum sunt mari smecheri cand se cearta intre ei.

genre: indie-pop; year 2009;

Am descoperit-o de curand si nu stiam ca face parte din sountrack-ul de la “He’s just not that into You“, film foarte fain, care merita si el vizionat. Probabil cea mai buna comedie romantica pe care am vazut-o anul acesta.

Sa incepem cu o comparatie. Sunt convins ca multi dintre voi sunt mult mai umblati prin aceasta lume decat sunt sau voi fi eu vreodata. Dar vorba aceea, la cata informare exista astazi, informare stocata mai ales prin filme si imagini cu acces la un public larg, se face ca toti suntem astazi destul de umblati prin lume. Macar virtual. Si va zic, pe vremuri, nu foarte recent, am vazut pe unde mergeam, oameni aplecati asupra sau coborati dedesubtul masinilor ale caror posesori erau. Ce faceau acolo? Se indeletniceau ba cu o insurubare, ba cu o desurubare, ba cu o lipire, ba cu o schimbare de componenta. In fine, faceau ceea ce noi numim pe scurt, reparatii. Deobicei, dar nu e o regula, aceste reparatii aveau loc atunci cand omul nu muncea, adica cu precadere in week-end. Pentru ca week-end-ul e sfant. Imi zicea cineva, care batuse cale lunga prin Germania, zisa si Neamtia, ca astfel de practici nu ii fusera dat sa vada pe acolo. Nimeni nu se oprea sa desfaca capota si sa insurubeze la masina pe acolo. A gasit si un motiv, omul o duce la service, spunea el. L-am contrazis, nu acela era motivul adevarat. Motivul adevarat tine de complexitatea lucrurilor. Masina noastra era cu mult mai simpla decat masina lor. Mai usor de mestesugit, mai usor de reparat in caz ca vreun “specialist” strica ceva pe acolo.

Sunt convins ca auzit-ati voi, dragi cititori de vremurile acelea de demult, cand Gheorghe din Tecuci, umblase in viata lui prin ograda la mosier si din cand in cand prin targ, pe unde incearca sa scoata un extra-venit, care sa ii permita sa isi scoleasca copilul cel mare. In acele vremuri Gheorghe doar auzise ca prin unele tari de mai sus, Neamtia si Franta se umbla pe drum de fier. El se deplasa cu caruta, zisa si car, care se deosebea de carutele de azi ale urmasilor lingurarilor printr-o mare diferenta. Rotile nu aveau pe ele banda aceea de caucic, atat de neteda. Pentru aderenta se folosea cu precadere ceea ce noi numi astazi “dopul de pluta”. In acele vremuri, ghoerghe nu stia multe despre lume, dar stia ca trebuia sa isi faca treaba fata mosier si sa isi intretina familia, sa tina fetele cuminti ca sa capete zestre buna pe ele, sa stranga bani ca sa isi poata inmormanta parintii si sa ii ramana si ce pune pe masa. Lucruri cu mult mai usor de zis, decat de facut. In acele vremuri lumea se misca incet, lin, zbuciumata doar de catre un razboi, care avea cam aceleasi atributii pe care le au astazi revolutiile sau loviturile de stat. Sa faca permutari intre participantii la putere. Adica foarte putini din cei care nu aveau stare inainte urmau sa primeasca asaceva iar foarte putini din cei care aveau stare buna, urmau sa o piarda de tot.

Mai exact, dupa cum spuneam, Gheorghe(da, despre el este vorba, eternul Gheorghe) lucra foarte putin pentru el si foarte mult pentru ceilalti. Cum s-a ajuns la asta? S-a ajuns prin foarte multe complicatii aparute dupa comunismul primordial, adica, comuna. Dupa aceste complicatii s-a ajuns la faptele lui Gheorghe, numite asazi, foarte pe scurt, feudalism. Cum exact s-a ajuns la acest feudalism, nu o sa va explic acum, dar este cert ca s-a ajuns, aproape peste tot in lume, din tinuturile lumii noi, pana in tara indepartatei Japonii. Feudalismul acesta a instaurat o dezvoltare lenta si o complacere a puterii. Totusi, undeva s-a produs evolutia. Si ea s-a produs chiar acolo unde, cineva care ar fi privit lumea in ansamblu in acele perioade s-ar fi asteptat mai putin. S-a produs in Europa vestica, teritoriu acoperit in acea perioada de un val intunecat. Omul e astfel facut, ca atunci cand este tinut in intuneric o perioada foarte indelungata isi va dori sa guste cat mai mult din lumina de care a fost privat. Bun. Am avut iluminism, fapt ce a adus in prim plan scoala si studiul, lucruri care sezusera demult uitate sub valul greu al scolasticii. Minti, care nascute probabil mai devreme ar fi fost incinerate, au adus lumii metode noi si prin aceste, progresul.

Si astfel Gheorghe a putut alege. revolutia industriala i-a dat aceasta sansa. Putea alege sa se zbuciume lucrand in continuare pentru mosier sau putea migra in noile centre industriale si sa isi croiasca acolo un nou rost. Si multi au ales astfel, atrasi de conditiile mai bune oferite de burghezi. Asta pana cand piata s-a suprasaturat. Adica, cand mosierii si-au dat seama ca le pleaca capetele de exploatare si cand industriasii si-au dat seama ca nu mai au unde angaja noii veniti. Masurile luate au inasprit viata celor de jos. Apoi s-au produs revolutii, datorita nemultumirilor si asa a aparut statul modern. Nu a mai durat mult pana la aparitia banului modern. Adica a bancii de stat.

Prin conjuncturi mai putin misterioase decat speculative, s-a produs aparitia inflatiei. Aceasta noua scornire, catalogata de unii, unealta a diavolului, a avut de-a lungul istoriei efecte negative pentru cam toate macrosistemele considerate stabile. A avut atata putere incat a stabilit si valoarea politicilor economice. Cum? Se spune ca o politica econimica proasta este aceea care genereaza inflatie. Si s-a urmarit ca inflatia, inevitabila de altfel, in contextul economiei moderne sa fie cat mai scazuta.

Lumea, dupa cum avazut, s-a schimbat. Dar noi, ne intoarcem la Gheorghe. Cine este Gheorghe acum? Gheorghe sunt eu, Gheorghe poti fi tu. Viata este cu deosebire mult mai confortabila decat era pe vremuri, dar filozofia de baza nu s-a schimbat, Gheorghe lucreaza prea putin pentru el si prea mult pentru restul. Desigur ca au aparut actori care i-au mai luat din pachetul de sarcini. De exemplu, statul ii trimite copiii la scoala, insa tot el este si un mosier in plus, pe langa mosierul clasic, unde Gheorghe isi pierde majoritatea timpului util din viata. Gheorghe de astazi nu se mai gospodareste singur, desi uneori insa are impresia asta. Il gospodaresc altii, alegandu-i ce sa manance, ce sa poarte, intr-un cuvant, ce sa consume. Cine sunt acesti altii? Sunt o mare de Gheorghe, purtand cu toti aceasi fata, fata banului.

Si astfel, iata ca am ajuns, la ceea ce televizorul numeste criza de astazi. O bula financiara, o situatie care putea fi evitata, daca Gheorghe isi potolea din vreme lacomia. Dar nici astazi, in plina criza, Gheorghe inca nu si-a potolit lacomia.

Merg pe strada si nu mai vad oameni aplecati asupra masinilor. Insa le vad mintile aplecate, inrobite in lantul greu al delasarii. Fiecare ar vrea ca altul sa faca cat mai multe pentru el. Si cat mai putin singur pentru sine. Lumea geme dupa comunism. Insa, din cate se vede, mai ales cu aceasta mentalitate, comunismul deocamdata nu este o solutie pentru omenire.

Eu vad solutia ca fiecare ar trebui sa gandeasca pentru el si sa se renunte odata pentru totdeauna la spiritul de turma. Individul sa isi stabileasca prioritatile si sa se axeze pe ele, nu sa urmeze o cale speculativa, zburand din floare in floare. O lume cu adevarat liberala ar fi cea in care celor care au depasit un plafon considerat standart de bogatie, sa zicem, 3 milioane de dolari actuali, sa li se confiste restul din avere si sa se distribuie celor care nu au in functie de niste criterii de merit. Lucrul acesta ar conduce cred, spre progresul lumii si nu spre telul inavutirii in false valori.

‘poi circula acum vreo 5 ani pe cand oamenii erau in frenezia anti-Nastase(da, da, acel ins ce imparte aceasi platforma de blogging cu mine) erau fel si fel de metode de a-i face anti-campanie.

Trecand peste scandalurile mass-media, care erau la ordinea zilei, crucificandu-l alaturi de baroni(asa se numeau gibonii acum vreo cinci ani), mai existau fel si fel de metode prin care Nastase era luat in deradere.

Cea pe care vreau sa v-o aduc in atentie circula sub forma de sms. In momentul acela mi s-a parut chiar amuzanta, asta desi dupa un vot pe niste underdogs-i in primul tur, in al doilea l-am votat pe marinar deodata cu bombonel, adica am dat de un vot nul. Sms-ul spunea cam asa:

“Si daca ramuri bat in geam,
Si iese iarasi BOMBO,
Imi bag pula in el de neam
Si emigrez in CONGO.”

M-am gandit ca, dat fiind prilejul acestor alegeri ar fi frumos sa actualizez un pic catrenul. Nu zic ca va iesi mai amuzant, dar imi permit sa scriu ca va arata mai real.

“Si daca ramuri bat in geam,
Si iese iarasi BASE,
Imi bag pula in el de neam
Si emigrez in ZIMBABWE.”

Nu mai e de trai aici domnule. Sa va mai zic una, care sper sa fie adevarata doar la trecut:

Cine fura azi un ou,
Maine fura un bou,
Cine fura o flota si o vinde,
Maine-i presedinte.

Pentru ca nu am mai scris de mult, m-am gandit sa va fac o bucurie, imaginarilor mei cititori. Ca, datorita cautarilor si trimiterilor mai intra pe aici vreo peste 40 de oameni pe zi. Ceea ce se traduce prin chiar foarte bine, dat fiind ca in ultimele doua luni am postat exact doua articole. No, dar sa trecem la treaba.

Up.

Ultimul film de la Pixar Animation. Incepe destul de interesant si cu o viteza asemanatoare inceputului din The Incredibles. Actiunea este una slabuta, filmul e cam prea mult pentru copii. Si asta e pacat, ma asteptam la mai multe de la Pixar, mai ales dupa un Wall-E de-a dreptul incantator, de anul trecut. Totusi, un plus pentru cainii dotati cu translator si care ajung sa vorbeasca pe limba noastra. Insa se pare ca e deja la moda aceasta tendinta, o regasim si in proaspatul G-force, chiar daca nu pe caini, ci pe porcusori de Guineea.

G-force.

E pana acum din cate filme am vazut, animatia anului. Distribuitie buna, avandu-l in prin plan pe Nicolas Cage, personal chiar nu inteleg ce conteaza o distributie ultra-cunoscuta pentru un film de animatie? Si asa nu joaca actorii respectivi, ci vorbesc. Actiunea e chiar ok, fiind genul de film care merita vazut pe un ecran cat mai mare, preferabil la cinamtograf. Povestea: niste hamsteri(porcusori de Guineea de fapt) formeaza un fel de echipa secreta renegata de catre autoritatile americane, fapt ce duce la diverse incurcaturi. E fain ca filmul nu este foarte previzibil, lucru care ii da un plus.

Ice Age 3.

Anuntat cu surle si trambite, l-am vazut in semi-calitate pe ecran de laptop cu prietena. Filmul e de la prost la foarte prost. Departe de Ice Age 2, care mie personal mi-a placut mai mult decat emotionantul Ice Age pilot. 3? Un Sid mai isteric ca niciodata, un Diego slabit, aproape pensionat, scos in decor, etc, un Manny enervant ca deobicei, plus eroii din 2 bagati la pachet ca gustarea pentru micii scolari. Apare un smecher nou, ceva opossum mai campion, si ala destul de penibil din cate imi amintesc(am vazut filmul pe la inceputul verii). Filmul e facut pentru vizualizare in trei dimensiuni. Voi completa concluzia asta la sfarsitul review-ului urmator, pentru ca altfel ar trebui sa o repet si acolo.

The Final Destination.

Dupa cum anunta si titlul, e un punct la existentele trei si un nou inceput. Un inceput penibil, cu o parte de decor Talladega(curse Nascar, pentru nestiutori) si presarat cu mult pop-corn si cu multa soda. Ghinionul meu a fost ca nu m-am uitat singur, ca altfel sigur nu ma uitam pana la capat. Alternez sa il clasific, fie ca si a waste of money fie ca si a 3d movie. Practic, alaturi de Ice Age 3, filmul se traduce prin lipsa de originalitate, dar grafica de senzatie. E, daca doriti o mica comparatie, asemanator cu ce se lansa pe piata jocurilor de PC de acum vreo 7-8 ani si pana acum vreo 2 ani, perioada constituind inceputrile pietei 3d. Lipsa crasa de originialitate completata insa din belsug cu grafica la cele mai inalte standarte. Probabil asa se va intampla si in cinematografie o buna bucata de vreme de acum incolo. Vom asista la lansari pompoase din punct de vedere a graficii, insa lipsite de viziune.

District 9.

Adica, ultimul film a lui Peter Jackson. Da, nenea ala bogat care a regizat Lord of the Rings. Avem de a face cu un sf, zic unii: original, avangardist de-a dreptul. Cadre moderne, actiune excelenta. Ce mai, ar fi un film de nota 10, daca nu si-ar fi gasit sa apara anul trecut filmul numit Cloverfield. Poate mi se pare doar mie, insa District 9 aduce mult a Cloverfield. Povestea: extraterestii aia pe care ii asteptam de atat amar de vreme si-au gasit sa vina. Au aterizat. Mai exact in Africa de Sud. Treaba e ca nu prea se inteleg cu oamenii, aducand multa bataie de cap celor din zona si se cer masuri urgente pentru ameliorarea situatiei. Un film de actiune excelent si foarte avangardist.

Sleep Dealer.

Cand m-am pus sa il vad stiam de el ca e un sf si cam atat. Cand am terminat stiam ca este un sf si un film extraordinar, probabil unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut anul acesta. Desi, oarecum static ca actiune, filmul compenseaza prin viziunea sa asupra unei lumii viitoare foarte apropiata, surpinzator opusa globalizarii asa cum o intelegm noi astazi. Practic globalizarea se mentine, insa doar la nivel elitist. practic, daca ai norocul sa te nasti in tabara buna o duci foarte bine, insa daca da ghinionul sa fi copil de salahor, asa o sa ramai toata viata. un fel de feudalism modern. Filmul merita vizionat cu adevarat. Il recomand!

17 again.

Comedie foarte buna, oarceum semanand ca si tipare cu Role Models, insa fiind ceva mai bland decat acesta cu nuditatea si limbajul. Un ins de vreo 34 de ani e readus la 17 ani ca sa isi puna ordine prin viata. Aceasi poveste rasuflata de transformare, cu zana buna, dar intr-o perspectiva moderna si ca atare, spusa destul de amuzant. Merita vizionat.

The Hangover.

Marea mahmureala e penibila. Pe bune, evitati-l! Nu e deloc amuzant, iar cand un film de comedie nu provoaca rasul, zambetul sau macar ranjetul, merita uitat. M-am uitat la el, recomandat fiindu-mi din vreo patru sau cinci parti care nu aveau legatura una cu cealalta. La atatea recomadari, credeti-ma, m-am straduit din rasputeri sa ma fac sa imi placa filmul de la inceput si pana la sfarsit. Am esuat lamentabil. Posbil insa, sa fie ca am avut eu asteptari prea mari de la el.

Ar mai fi si alte filme vazute, dar chiar nu imi mai vine nicunul prin cap amu. Asa ca va las. Pana data viitoare. Hai, sa aveti noroc!

Ma uitam pe mediafax si ce-mi da sa imi vad ochilor. Mascota unei universitati din Chile si anume, a Universitati Cajamarca, probabil tot atat de cunoscuta, precum celebra UBB de la noi, este nici mai mult, nici mai putin, decat un mandru vtel cu doua capete.

Va las sa il admirati in poza.

Si acum mascota Universitatii Spiru Haret:

[sursa]

Prin cele 4-5 locuri de munca pe care le-am avut, unele incluzand birou, altele nu, am observat si eu ca oamenii care erau angajati pe acolo nu se oboseau sa isi organizeze spatiul respectiv pentru a-l optimiza conform activitatii lor, reducand stresul si timpul dedicat anumitor activitati.

Ca sa nu cad in capcana asta, m-am gandit sa va propun un mic articol la care va invit sa contribuiti cu spuse din experienta voastra personala. Sunteti invitati sa sa va expuneti parerile referitoare la ce ar trebui sa avem la locul de munca si in ce context.

Voi incepe eu cu cateva puncte, care imi vin acum prin ganduri. Restul si ce mai completeaza binevoitorii dintre dumneavoastra, dragi cititori, gasiti la comentarii!

1. Deobicei la majoritatea locurilor de munca, fie ele de stat, privat sau corporate, omul sta, cat sta pe acolo sa isi execute rutina, dar pe la 13(deobicei) isi ia, o bine-meritata, pauza de masa. Masa se ia fie la office, fie la cantina, fie intr-o sala special amenajata, fie la restaurant in cazul celor de sus. Ideea e, ca, mai toti iau masa pe unde apuca si apoi se intorc la treburile lor. Bun. Ce lipseste? Spalatul pe dinti. Pe langa ca previne aparitia cariilor, are un efect si mai important, in opinia mea. Si anume, elimina mirosul respiratiei neplacute.

Fratii mei, nu e asa greu sa tii o periuta de dinti si o pasta de dinti intr-un pahar, prin ceva sertar de prin birou, ori prin ceva dulap, ori vestiar de esti corporatist. Fiecare are locul lui la munca iar o periuta de dinti si o pasta mica, chiar nu ocupa mult spatiu. Costuri? Amortizate pe zile de folosire e chiar foarte putin, o periuta Oral B ieftina, costa vreo 2 lei si o pasta de dinti Colgate ieftina, din aia Herbal mica, cam 4 lei. Pasta tine, folosita eficient cam vreo 3 luni, iar periuta chiar si un an.

Baie la locul de munca, cred ca avem cu totii. Daca cineva crede ca se va face de rusine, in caz ca este prins de colegi in timp ce se spala pe dinti in baia de la serviciu, nu are decat sa invete programul colegilor la baie.

2. Majoritatea, mai ales cei tineri si lipsiti de parinti politicieni, mergem la locul de munca pe jos, de stam aproape, sau cum mijlocul de transport in comun, daca distanta merita a fi acoperita astfel. Mai sunt si biciclisti, dar aia scriu destule prentru ei, pe blogurile lor, asa ca nu intru in amanunte. In fine, ideea e ca avem destul de mult contact cu mediul de afara. De asemenea printre noi sunt putini “norocosii”, care stau toata ziua intre patru pereti. Dupa cum scriam mai sus, se merge macar la masa, iar de esti la privat, trebuie sa te plimbi cu ordine de plata si alte efecte, la greu, tot miezul zilei.

Bun. Schimbarea esentiala a vremii la care trebuie sa ne adaptam sunt precipitatiile. Cum? Chiar nu e greu! De ceva vreme s-a inventat umbrela, iar odata cu revolutia industriala a devenit destul de usor de produs si accesibila tuturor. Dar cu toata aceasta accesibilitate si propietati telescopice uneori, umbrela e un factor incomod in deplasarea omului. Mai exact, atunci cand nu ploua. De aceea, nu va recomand sa umblati in fiecare zi cu umbrela de acasa la locul de munca si de acolo inapoi, ci sa faceti o chestie mai simpla si mai economica. Anume, sa achizionati doua asemenea accesorii, si sa le pastrati, una acasa si una la serviciu. Daca doriti, puteti achizitiona chiar mai multe, dar doua constituie exact strictul necesar. Daca nu va luati ceva marca “uriasa”, gen Calvin Klein, chiar nu sunt scumpe.

3. Informatii. Daca lucrezi pe un post unde ai parte de interactiuni dese cu publicul, probabil ca vei fi chestionat destul de des cam aceleasi lucruri. De aceea e bine sa iti faci in timp un tabel cu cele mai dese interogari abordate de catre public. Iar mai apoi sa scrii pe acelasi document rapsunsurile aferente intrebarilor, urmand a lista si multiplica documentul si a-l pune la dispozitia doritorilor de informatii. Merita, o gramada de timp se economiste pe termen lung, dat fiind ca, slava Domnului, in Romania avem o pondere mare in populatie, a celor care stiu folosi alfabetul.

4. Vara, caldura mare, temperaturi insemnate, aer conditionat lipsa, ca, doar seful e ecologist. De fapt e doar zgarcit. Puteti folosi la birou o lada frigorifica(in caz ca sunteti prea zgarciti sa puneti de un frigider), cu gel din acela care se baga in congelator ca sa mentina temperatura scazuta. cumperi mai multe bucati din acelea cu gel, si le porti cu schimbul la birou, in fiecare dimineata, cand inca nu este cald, izolate in folie de polietena sau pungi de plastic, ca doar au fost inventate. In lada poti depozita apa minerala, ceaiul sau sucul, ori poti obtine creante de la colegi, depozitandu-le si lor racoritoarele pe acolo.

Nu ai aer conditionat. Poti opta pentru un ventilator de birou. Ideea e sa fie micut(sa nu ocupe spatiu mult), sa fie silentios si sa aiba viteza de adiere in treptele inferioare. Sa nu zboare hartiile prin birou, ori sa nu se coboare decolteul sau sa se ridice fusta celor care trec prin zona. In rest, se utilizeaza dupa gusturile proprii.

Mai multe, pe la comentarii…