Problema de rezolvat

Cluj Napoca, un oraş mereu surpinzător. Aceasta esteo poză de a lui Holy care îmi place foarte mult. Reprezintă palatul Szeky de pe Bariţiu, văzut printr-o reflecţie pe modernul sediu al Băncii Transilvania, totul întretăiat de un tramvai.

Cluj Napoca, un oraş mereu surpinzător. Aceasta este o poză de a lui Holy care îmi place foarte mult. Reprezintă palatul Szeky de pe Bariţiu, văzut printr-o reflecţie pe modernul sediu al Băncii Transilvania, totul întretăiat de un tramvai.

În miez de zi de vară, când soarele e cel mai sus pe cer, Calvaria e neagră .

istoric                                                                           descriere

Poza aceasta îmi place în mod deosebit. După părerea mea, e una dintre cele mai reuşite poze a lui Holy. Am comprimat-o puţin(de la 17 mega la 1,5 mega), însă dacă o veţi deschide veţi observa claritatea ei, chiar dacă am scăzut rezoluţia.

Această poză este o poveste despre un prieten de al nostru, atât al meu, cât şi al artistului. Un prieten mai special, care e cu noi, doar atunci când unul dintre noi are bani. În restul timpului, pleacă de lângă noi. Dar nu avem de ce să ne supărăm pe el pentru că, atunci când avem bani, el revine şi ne simţim bine împreună

Holy:„Omul modern, care se preocupă de infăţisare şi aspectul exterior, dar pe interior, nu realizează că nu are materie, ci e gol”.

Această nouă categorie, apărută peste noapte noapte pe blogul meu, îşi datorează apariţia unui ghinion. Nu este al meu, ci a lui Holy. Ghinionul pe care îl are, prin faptul că trebuie să îmi fie prieten.

Am văzut destul de multe bloguri cu fotografii, bloguri întreţinute de diverşi fotografi, unii amatori, alţii profesionişti. Şi mi-a plăcut ideea de a îţi expune creaţiile personale pe un spaţiu virtual.

Şi cum eu sunt doar un amator neruşit… am apelat domnul Holy, un tânăr fotograf, care se zbate între graniţa dintre amatorism şi profesionism. În care categorie se află până la urmă, veţi decide voi, criticii.

Mie îmi place omul, în primul rând ca şi prieten, în al doilea rând ca şi fotograf şi de aceea, am decis să îl promovez. Totuşi am comprimat pozele, pentru a nu avea probleme cu spaţiul pe blog.

Ce ar mai fi de spus?! Faptul că o imagine face cât 1000 de cuvinte. Aşa că să lăsăm pozele să vorbească.