Îmi doresc o Transilvanie independentă…
… dacă prin acest fapt, odată împlinit, aş ştii că am scăpat de indivizii de teapa domnului Mihnea Georgescu. Din păcate acest lucru nu s-ar întâmpla, aşa că prefer să rămânem aşa cum suntem, cel puţin deocamdată.
Îl urmăresc de multă vreme pe acest domn Georgescu, adulator al foştilor scripeţi PSD, Adrian Năstase şi Ion Iliescu(i-am scris în ordinea importanţei actuale… pentru că dintre ei, doar unul mai poate face rău, că bine nu poate face niciunul). Îl urmăresc de multă vreme, îl urmăresc scârbit, pentru a afla cum NU TREBUIE SĂ FII!
Parvenitul clasic, cu o afacere moştenită… domnul Georgescu îşi foloseşte „intelectul” pentru a o propulsa spre un nou nivel. Un lingău până în pânzele albe, domnul Georgescu, are momente de normalitate în viaţa lui doar noaptea, înainte să adoarmă(şi asta e doar probabil).
Înainte de începe cu dezbaterea afirmaţiilor lui, vreau să vă fac cunoscut dragi cititori faptul că îl antipatizez profund pe Băsescu şi că nu l-am votat şi nu am să îl votez niciodată. Orientarea mea politică este în momentul de faţă una spre socialism… însă spre un socialism mult îndepărtat de pseudo-socialismul românesc. Aceste fiind scrise, vă invit să ne delectăm împreună cu tâmpeniile scrise de câte bufonul caragialian, pe numele său adevărat, Mihnea Georgescu!
„Pe mine mă ştiţi că sunt un avocat al toleranţei pe bloguri, ca şi Maestrul meu Ion Iliescu, când a fost vorba de fraţii mei evrei, le-am luat apărarea cu străşnicie… dar nu pot accepta să fiu călcat în picioare în oraşul meu, unde m-a aşezat Bunul Dumnezeu să fac avere şi să iau puterea! Cine sunt Orban şi Blaga şi de unde au ieşit?! Să se care în Ardealul lor şi să ne lase în pace să ne rezolvăm problemele în stil dâmboviţean, sudist, cum ştim noi! Nu mai e destul de furat în Ardeal?!”
…
„Şi pentru “grecii” mei din Bucureşti şi neuitata Constanţă, o melodie superbă: Nana Mouskouri, Plaisir d’Amour… Ia ascultaţi câtă fineţe faţă de ceardaşul lui Blaga! Nu fiţi ţărani, fraţilor, alegeţi valoarea! Suntem oameni civilizaţi, de port, nu barbari din pustă! Nu am venit cu carnea sub şa în Bucureşti, ci cu portofelul plin…”
„La Xenopol! Fraţilor, dar ţăran mai este omul ăsta… Era cu Elencuţa aia mică, mânca-o-ar tata! Cu o rochiţă neagră cu buline albe şi cu părul strâns la spate în coadă de cal… Ce rural arăta, Dumnezeule!
Doamne, cu ce a păcătuit Neamul Românesc, de ai lăsat să fie condus de terchea-berchea Băsescu, când avem Bărbaţi Adevăraţi ca Adrian Năstase?! Mai încolo mă duc şi eu la vot, dacă oi reuşi să mă adun după greaţa pe care mi-a pricinuit-o Primul Ţăran al Patriei. Constănţean de-al meu, dar eu mă trag dintr-o veche familie nobilă, străbunii şi bunicii mei au avut afaceri în Bucureşti, au avut chiar o stradă cu magazine, încă de la 1900… Nu mă compar eu VREODATĂ cu Băsescu! Ăsta este un gunoi uman… Cum nu vii, tu, Năstase Doamne, să ne scapi de Impostor! Yuk!”
Şi ar mai fi, dar mă voi opri aici.
Trecând peste faptul că noi, ardelenii şi basarabenii am vrut să ne unim cu România în 1918, tot atât de mult, precum au vrut şi basarabenii după revoluţia din 1989, diferenţa fiind de faptul că armata României nu mai era atunci prezentă în zonele care cică „ar dori unirea cu România”, acum nici nu mai avem ce căuta în capitală după unii.
Trecând peste aceasta jignire din partea lui Mihnea Georgescu, care a coincis pe lângă jignirea mea cu jignirea tuturor ardelenilor mă voi opri asupra altei jigniri, de aceasta dată mult mai gravă, deoarece este adresată tutoror cetăţenilor români. Eu nu l-am votat pe Băsescu nici în 2004(nici pe Năstase nu l-am votat), nici cu ocazia referendumului de anul trecut, însă Băsescu este în acest moment preşedintele meu. Şi al tuturor românilor, fie că vor, fie că nu. Dar acest evreu(desigur, el e contestat şi de câtre evrei 
) îl „epitetează” drept nici mai mult, nici mai puţin decât, un gunoi uman. Cu această afirmaţie a jignit toţi cetăţenii acestei ţări.
Apoi ar mai fi de explicat ceva acestui ţăran care afirmă că se trage „dintr-o veche familie nobilă, străbunii şi bunicii lui au avut afaceri în Bucureşti, au avut chiar o stradă cu magazine, încă de la 1900”. Afacerile nu au fost considerate îndeletniciri nobile în secolul XIX. Să fii doctor, cămătar, bancher, negustor era considerat a fi tot atât de nobil, precum astăzi să fii bişniţar(de exemplu). De aceea s-au îmbogăţit evreii şi au pus mâna pe avuţiile naţiunilor, dat fiind că în societatea lor conservatoare se puteau îndeletnicii cu astfel de meşteşurguri. A fii nobil era considerat pe atunci, a sta toată ziua fără să faci nimic, în timp ce tăranii îţi munceau ogoarele. Negoţul era considerat doar o îndeletnicire capitalistă… fără nimic nobil în ea(nici în zilele de astăzi nu are).
În încheiere vreau să le fac cunoscut un lucru celor care(cel puţin, mi se pare) au bloguri de culoare roşie: Maria Barbu, Corina Creţu, Adrian Năstase, Ion Iliescu, Ciprian Blidaru, Sorin Platon, Crina Dunca, Chinezu’, Oana Stoica Mujea, Blog de reporter, Blogul SCE, Carmen Dinca, Ioan Cătălin Nechifor, Constantin Gheorghe, Mircea Geoană, Victor Ciutacu. Înainte de toate îmi cer scuze pentru deranjul acestora şi îi invit să citească măcar cele scrise în paragraful următor!
Mihnea Georgescu nu este un socialist, deoarece un socialist pune pe primul loc egalitatea socială. Ori, domnul Georgescu discriminează atât zonal, cât şi naţional. Domnul Georgescu nu este nici măcar un democrat, el opunându-se cu înverşunare deciziei românilor, decizie prin care Traian Băsescu este recunoscut drept preşedinte al României, şi nicidecum un „jeg uman”. Domnul Georgescu nu este nici măcar un nobil… este doar un parvenit şi un lingău. Aşa că vă avertizez de pe acum… mare atenţie cu acest Mihnea Georgescu şi păziţi-vă spatele, să nu păţiţi ce a păţit şarpele din fabula „Sarpele de casă şi ariciul” a lui Tolstoi! De asemenea, vă aduc la cunoştiinţă pe aceasta cale, ceva mai puţin important şi anume faptul că eu, de altfel un nimeni, nu voi mai ajuta PSD-ul cu niciun vot de al meu, până când acest domn, Mihnea Georgescu nu va fii exclus din partidul dumneavoastră!
În încheiere, ţin să vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă invit să priviţi cum ar trebui să fie în realitate prietenii şi politicienii(din acelaşi partid sau din aceaşi alianţă) între ei!
Ioana de la Porţile Orientului
Citisem, mai de mult leapşa(el neagă faptul că ar fi o leapşă) lui Phosporos(Insurgiam). A scris foarte mult, dar rezumat ar suna cam aşa: scrie cu ce doctrină politică te identifici şi de ce?
Ştiam că nu trebuie decât să aştept şi din leapşa respectivă, va lua naştere o frumoasă sursă de umor. Când sunt invitaţi să o preia cei de la Moshee şi Mordechai(maeştrii gafelor pe WordPress), nici nu se poate altfel.
Ioana, istorica(ce se specializează în Cluj) de la Porţile Orientului, prima pe care am citit-o(pentru că e harnică) a scris, printre nişte chestii haioase şi: „În final, asezonăm totuşi cu o repulsie şi o antipatie maximă pentru stânga. De orice tip ar fi ea. Pur şi simplu nu pot vedea nimic bun p-acolo, aşa că dacă voi observaţi aşa ceva… arătaţi-mi şi mie. Bine, ar fi ecologismul, dar asocierea lui cu stânga mi se pare idioată.”.
Mda, nu sunt eu mare politolog, dar în faţa unei asemea afirmaţii, totuşi făcută cu multă precauţie(de aceea nici nu a ieşit în evidenţă pentru cei care comentau acolo), nu pot să mă abţin să nu răspund.
Aş putea scrie câteva pagini, dar, nefiind mare ecologist nu vreau să mă arunc adânc în ocean… mi-e teamă că nu voi mai putea ieşi la suprafaţă. În fine, aceea e treaba lui Bucurenci Dragoş, că doar avem şi din aceştia.
Bine măi Ioana, acum trecând acum prin faptul că tu nu vezi nimic bun pe acolo prin stânga, presupun că ai vrea să o şi elimini dacă ai avea ocazia şi îmi dau seama cât habar aveţi voi pe acolo, pe la istorie despre trebuşoarele politice! În primul rând, dacă stânga nu ar fi fost, dumneata acum ar trebui să îţi vezi de focul care îţi dogoreşte cratiţa la bucătărie. Faptul că astăzi ai şansa de a face o facultate(pseudo-facultate în cazul tău), faptul că ai dreptul de a particpa la sufraj, faptul că, într-o mare măsură, nu mai eşti discriminată ca şi persoană feminină(ci doar după sublima inteligenţă de care te încăpăţânezi să dai dovadă) se datorează, desigur, acelei părţi din politică în care tu nu vezi nimic bun.
Datorită posibilităţii că cei care ar putea citi afirmaţiile domniei tale despre ecologism, ar putea rămâne nelămuriţi asupra faptului, dacă ecologismul este sau nu de stânga şi cum nu vreau ca ei să rămâna aşa, m-am decis să tratez problema (presu)pusă de tine.
Mişcarea ecologistă, nu a apărut pe vremea dacilor şi romanilor(după spusele tale, mândrii strămoşi ai poporului român de astăzi, hahaha) care, desigur trăiau în armonie cu natura, crescând oi, stupind albinele pentru miere şi prădând Moesia. Desigur şi pe ei(locuitorii zonei balcanice a Dunări) părea să îi preocupe schimbările climatice(care erau prezente şi pe atunci, deh, poluare, bat-o vina), urmarea fiind faptul că s-au păstrat(cică?) izvoare care atestă că în unii ani, Dunărea se putea trece cu carul, iar cireşii dădeau rod de două ori. Dar nu ei au iniţiat mişcarea ecologistă. Aceasta a fost iniţiată în SUA, în anii ’60.
Bănuiesc că, ţie Ioana, nu trebuie să îţi mai prezint faptul că dreapta are la bază principiul libertăţii individuale, dar am să o fac pentru cititorii neavizaţi! Dreapta prespune că individul e liber să facă ce doreşte, cât timp, desigur, nu îşi deranjează semenii. Stânga prespune egalitate între clasele sociale şi că fiecare individ trebuie să se afle, cel puţin pe picior de pornire la egalitate cu semenii lui(militează împotriva disciminării). Dreapta discriminează, lăsând liber mecanismul economic, fapt ce conduce în timp la oligopol şi monopol, dar pe teremen scurt şi mediu conduce la o dezvoltare economică înfloritoare. Stânga ia diverse măsuri sociale prin care limitează oligopoul sau anulează monopolul, conducând la creşterea bunăstării individuale pe termen foarte scurt şi scurt, dar pe termen lung conducând la regres economic. Acesta este pe scurt principiul actual al diviziunii politice, care porneşte de la premisa că „puterea corupe”, fapt pentru care este necesar ca puterea să nu se afle în mâinle tot aceloraşi indivizi. De aceea există alternaţa la putere în democraţia reprezentativă actuală şi de aceea există diviziunea aceasta în stânga şi dreapta(termenii provin din timpul revoluţiei franceze). Stânga şi dreapta se afla mereu în opoziţie, fiecare doctrină încercând să atraga cât mai mulţi votanţi din masa electoratului.
Bun, SUA, după cum cunoaştem, era o ţară cu tradiţie capitalistă, iar după cel de al doilea război mondial dezvoltarea sa economică a luat amploare(crize economice au avut şi ei, ce-i drept). Prin anii ’50 SUA produceau şi consumau aproximativ 50% din bunurile produse şi consumate în întreaga lume, în vreme ce populaţia SUA era aproximativ 5% din totalul populaţiei mondiale.
Producerea aceasta masivă de bunuri, cerea desigur un consum uriaş de resurse, iar efectele consumului acestora(precum tăierea pădurilor) începea să fie observată la scară largă de câtre clasa medie. Astfel că au început să apară şi protestele. Aceste proteste au condus la naşterea mişcărilor ecologiste. Mişcările ecologiste urmăreau ca statul să ia măsuri sociale care să stopeze poluarea şi să protejeze patrimoniul natural al SUA. Aceste măsuri sociale ar fi avut desigur, o urmare imediată dezastruoasă asupra bunăstării economiei americane(care era de dreapta). Pentru a câştiga sprijinul electoratului, politicienii de stânga au adoptat rapid mişcarea ecologistă.
Dar ecologismul este de stânga, că presupune luarea de măsuri sociale care defavorizează direct întreprinderile capitaliste. Aceste măsuri sociale se mai caracterizează prin faptul că conduc, pe terem lung spre binele comun, caracteristică care iaraşi se identifcă cu acţiunile de stânga. Deci, concluzia finală este că ecologismul se defineşte ca o mişcare de stânga.
Iar în final, ca să rezolv şi leapşa lui nenea Phosporos(Insurgiam), voi spune că în momentul acesta sunt simpatizant al laturii politice de stânga(nu de cum e reprezentată ea la noi în ţară, unde face front comun cu dreapta pentru atragerea electoratului format în preponderenţă din clasa săracă). Desigur, dacă şi când îmi voi face o întreprindere funcţională, voi migra spre dreapta. Cât despre politică, clasa actuală politică din România îmi repugnă, de aceea nu îmi doresc să iau parte la aceste lupte pentru ciolan, care să deşfăşoară, deocamdată la noi.
Ce ne-a zis maestrul Sanepid după 10 ani de sihăstrie în munţi
Cuvânt înainte:
Când am dat de blogul lui Sanepid(printr-o recomandare), nu aveam speranţe mari în legătură cu amuzamentul unui asemenea tip de blog. Însă de când am început să citesc primele articole, mi-am luat liber de la alte treburi şi l-am parcurs în întregime(indubitabil, sărind peste unele clişee). Adevărul e că a doua zi, aveam deja ferbră musculară la burtă, de la cât am râs, de la articolele lui Sanepid, la comentarii, la tot. Deci, vi-l recomand cu căldură, în spreranţa că vă va face ziua mai veselă. Îmi pare foarte rău că distinsul domn s-a lăsat de meserie. Însă nu m-ar mira să se întoarcă cu nişte articole noi. Eu îl aştept cu drag, ca să am de ce râde.
Cine este Sanepid(nu direcţia de sănătate)?! Sanepid este un „erudit”. Un om care posedă cunoştiinţe vaste de astronomie, fizică, chimie şi alte ştiinţe mai umaniste. Însă, că le posedă, nu înseamnă că le şi aplică. Ce aplică el?! Are o doctrină bazată pe faptul că religia ortodoxă ar fi religia veridcă. Şi vrea să ne arate şi nouă, cititorilor, calea cea dreaptă. Blogul său este decidcat problemelor de confuzie morală şi a valorilor, care generalizând, am putea spune că se ocupă de problemele societăţii româneşti. Aşa ne spune aici maestrul Sanepid. Hilar este faptul că prima mare problemă românească ar fi că „intelectualitatea este aflată într-o gravă stare de derută spirituală şi culturală”. Ah, de ar fi aceasta cea mai mare problemă a noastră.
Nu voi insista aici pe toate temele pe care le tratează maestrul Sanepid, ci doar pe cele mai amuzanto-distractive. Pe celalte vă las să descoperiţi singuri, dacă o să aveţi răbdarea să le parcurgeţi, desigur.
Un articol care sunt ferm convins că îl va deranja pe colegul meu de blogosferă pe care îl găsiţi aici, este acesta. După un „preludiu” care e imposibil să nu smulgă măcar câteva zâmbete unui om normal, maestrul Sanepid vine cu următoarea conculzie, trasă parcă de la faţa locului:
„Adevarul e ca toate perversiunile oprite de învatatura crestina sunt distructive pentru om. Masturbarea duce la animalizare, la pierderea constiintei valorii persoanei, la pierderea posibilitatii de a mai dobândi vreodata viata vesnica, deoarece nimic necurat nu va intra în Împaratia Cerurilor iar un individ animalizat nu poate avea parte de bucuriile duhovnicesti.”
Nu ştiu ce ar mai fi de spus în faţa unei asemea formulări, poate doar că: „dacă scrii cu diacritice, scrie până la capăt cu diacritice”. Cert, e că eu înainte de a muri voi face un duş, ca să fiu sigur că voi ajunge în Împărăţia Cerurilor.
După ce a vorbit despre muncă la propiu zis, s-a apucat să analizeze şi condţiile de muncă. Las în seama voastră să analizaţi şi să dezbateţi acest articol al maestrului Sanepid. Eu prefer să râd.
Sanepid m-a ajutat să îmi remediez incultura, făcându-mi cunoştiinţă cu ilustrul artist român Dumitru Gorzo(căruia nu i-am găsit pagina dedicată pe wikipedia). Indubitabil că mi-au curs lacrimile de râs, după ce am citit acest articol.
Alt articol, în care maestrul are o premoniţie, cum că apocalipsa va începe în Roma, aceasta fiind desfrânata cea mare.
Neîndoielnic că ceea ce afirmi tu maestre Sanepid, este adevărat. La fel de adevărat după cum păgânii daci îşi trimiteau feciorii ca soli zeului lor păgân, aruncându-i în suliţe. La fel de adevărat, cum în evul mediu erau omorâţi oameni a căror unică vină, era doar că încercau să demonstreze că unele din cele spuse de cartea sfântă nu sunt adevăruri. Dar a venit mai apoi o chestie pe care domnia ta ai omis-o, numită umanism, mişcare care a stat la baza renaşterii. Apropo, pionerii umanismului şi renaşterii au fost tot romanii(ca locuitori ai Romei) şi italienii. Dacă nu avea loc această mişcare, numită atât de simplu, umanism, acum probabil am fi fost ca japonezii până după cel de al doilea război mondial. Dacă vei citi Shogun, cartea lui James Clavell, vei descoperii cât de puţin preţ pun pe o viaţă, japonezii. Pentru noi acest lucru pare oripilant, tocmai prin prisma faptului că avem o doctrină umanistă. Dar, mă tem că e departe de tine înţelegerea acestui lucru.
Doi, apocalipsa, conform bibliei, va avea loc peste tot în lume, aşa că locul de unde va începe, contează tot atât de mult, cum aş spune eu, că ploaia de săptămâna trecută din Cluj, a început în Piaţa Libertăţii.
Cum ortodoxismul este unica şi adevărata credinţă, maestrul Sanepid îl atacă şi pe fostul papă. Deci, vorba aceea, „despre morţi numai de bine”, nu îşi găseste vreo aplicaţie pentru maestrul Sanepid.
Cireaşa de pe tort o reprezintă însă, „Geocentrismul – adevărata viziune despre cosmos”, care din moment ce e de lungimea minţii maestrului Sanepid, o pot reproduce aici:
Pamântul e în centrul creatiei lui Dumnezeu, asa cum citim în Cartea Facerii, în Biblie.
Nu exista planete, cosmos infinit si restul de prostii cu care ne amageste stiinta.
Sintagma des vehiculata în zilele noastre, potrivit careia stiinta nu se contrazice cu religia, e o minciuna.”
Lumea mea, aşa cum o ştiam, a căzut, acum. Tot ce citeam pe site-ul şi pe forumul Astronomy a fost un timp irosit degeaba. Nopţile în care stele îmi luminau visele, s-au dus. Maestre Sanepid, ai pus capăt existenţei mele într-o lume imaginară şi alienată. Îţi mulţumesc pentru că m-ai adus pe calea cea dreaptă, în lumea ta, adevărată, în care îngeri sălăşuiesc(chiar acum, când privesc în depărtări, îi zăresc).
Ce ar mai fi de spus?! Îmi pun toate speranţele că Sanepid nu va găsi în lumea aceasta o făptură atât de pură, încât să se însoţească cu ea. Sau dacă o găseşte, să nu fie ea de accord să facă acest pas. Nu aş avea nimic cu el sau cu ea, însă mi-ar fi milă de cum ar fi prejudiciaţi de liberul arbitru, bieţii copii pe care aceştia, i-ar avea.
Să râdem cu vis urât
Unul dintre semidocţii blogosferei se numeşte „vis urât”. Şi chiar e. Această nouă categorie a blogului meu vă va face cunoştinţă cu ei, aceşti semidocţi anonimi, care adună fustrările din viaţa cu găleata, revărsându-le mai apoi pe ecranul unui monitor prin apăsarea opţiunii publish(care din păcate există şi pentru ei). După aceea, probabil zâmbeşte satisfăcut, gândindu-se câţi cititori vor aplauda fustrările lui. Şi într-adevăr, din nefericire, nu sunt puţini.
Ce legătură am eu cu acest „vis urât”?! Păi se pare că a lansat astăzi o adevărată isterie în blogosferă, publicând un articol incendiar cu titlul: „Băgat în seama”. Am dat şi eu de articolul său acum vreo două ore. Să vedem la ce concluzie am ajuns.
Nu am nimic cu cei care încearcă să se popularizeze cu orice preţ. Dar să vedem ce spune „vis urât”:
„Azi dimineata am fost sunat de o reprezentanta a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii din cauza unui articol.
Un articol din cauza caruia s`a autosesizat consiliul mai sus mentionat. La telefon mi`a cerut datele. Date pe care nu i le`am dat.
Apoi mi`a fost trimis urmatorul e-mail.
Tinand cont ca acest e-mail este NESOLICITAT, si a intrat direct in casuta de spam, il voi face public.”
Aici o să găsiţi toţi articolul, dacă sunteţi curioşi.
Excelent. Dacă veţi intra pe acest link, o să aveţi ocazia de a constata că pe rublica din dreapta sub id-ul proxnetu(ce să îi faci, aşa agaţa fetele, acest moldovean) se află numerele de telefon(uitaţi-vă repede, până nu le şterge) la care poate fi contactat prostolache acesta(nu vreau să îl numesc prost, deoarece aş aduce jigniri speciei şi nu vreau să se autosesizeze cei din CNCD şi să fiu anchetat pentru discriminare).
Pentru că e IT-analfabet îi voi explica că firma pentru care lucrează(„Ziua de Iaşi” din ce am constatat după 10 minute de vizionare a blogului său… mărturisesc că azi am intrat prima dată pe acest „vis urât”) are un contract cu un distribuitor de internet. Şi acasă, în Iaşi-ul lui, are iaraşi un contract, că doar nu cred că merge până în parc să tragă de pe torrenţi filme piratate. Contractul este semnat pe domiciliul firmei, cel de la servici, iar cel de acasă pe al lui(sau a lui taică-său, pariez). Cei de la Servicul pentru Combaterea Criminalităţii Informatice (da, există şi acest lucru în ţărişoara noastră) pot procura foarte uşor datele domicililui unui client al distribuitorilor de internet de la noi din ţară. În contractul pe care l-a semnat „vis urât” se precizează acest lucru. Astfel că ultimul care ar fi contactat în legătură cu adresa sa,. ar fi cel incriminat(în cazul de faţă. „vis urât”).
Ce s-a întâmplat de fapt?!
Dimineaţă „vis urât” primeşte telefon de la o persoană necunoscută(număr privat). Aceasta se dă drept reprezentant al Consililui Naţional pentru Combaterea Discriminării şi îi solicită date personale sub pretextul că va fi anchetat datorită afirmaţiilor făcute pe blogul său. Refuză solicitării de a-şi divulga identitatea. Primeşte apoi mail pe proxnetu(probabil). Tremură de frică şi de oftică împotriva oficialităţilor şi începe să scrie. La orele 14 după amiază publică „genialul” său pamflet. Până ce am publicat eu articolul a strâns deja peste 100 de comentarii. Deci şi-a atins scopul meschin. Traffic.
Reacţia mea:
Ce spune „vis urât”:
„Eu ca roman TREBUIE SA DAU EXAMEN pentru a intra la o facultate. Rromii au locuri rezervate in institutiile de invatamant superior sau licee.”
Da. La politehnică şi la medicină vei da examen. Şi mai nou, nici acolo(mă refer la politehnică). Ca o paranteză, cuvântul rrom(sau rromi, cum vrei tu) nu există în limba română, după cum nu există niciun cuvânt cu doi de r.
Ce emană „vis urât”:
„Faptul ca in Harghita era UN SINGUR ROMAN in Prefectura, si acela era femeie de serviciu, restul fiind unguri, nu`i discriminare?
Faptul ca se elibereaza DOCUMENTE OFICIALE in limba maghiara in judetele Harghita si Covasna nu inseamna ca romanii sunt discriminati, atat timp cat Articolul 13 din Constitutia Romaniei spune clar: Limba oficiala a Romaniei este limba romana?
Ungurii au universitate in limba maghiara. Au placute bilingve. Ce tara din lumea asta mai are???”
Ai văzut ce spun datele de la recensământul din 2002? Mie mi se pare normal ce se întâmplă acolo. Zona respectivă ar trebui să fie un pilon pentru aplicarea consociaţionalismului la noi în ţară. Aş putea să îţi explic pe larg despre ce e vorba, dar mi-e teamă că te voi pierde pe drum. Exemple vrei? Bun. În Europa: Belgia, Olanda, Eleveţia. La noi în ţară, populaţia magiară reprezintă un pocent mic pentru a se putea aplica consociaţionalismul. Şi partea urâtă este că sunt toţi în zone majoritar maghiare.
Highlander comentează:
„De la Nistru pan’ la Tisa,
Tot Romana plansu-mi -sa
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
…..
Cine-o indragii strainii,
Mancaiar inima cainii!
*************
Mihai Eminescu!
E veche treaba cu bozgorii, astia trebuie exterminati!!!
Ce mai asteptam? Furcile, lopetile, smecherii automatele, si haideti!”
Dar văd că nu e o probelmă pentru tine şi câţiva dintre cei care au comentat tema pe blog, O să o rezolvaţi voi. Adică o să mergeţi şi o să vă mutaţi în Harghita şi o să vă răspândiţi acolo neamul vostru moldovenesc, al marelui Eminovici.
„vis urât” loveşte din nou:
„DA! Instig la violenta impotriva infractorilor.”
Bravo! Datorită ţie pot spune că am rămăs la aceaşi părere despre ziarişti: mâncători de câcat. Mi-aş pirede întreaga zi dacă aş încerca şă îţi răspund în cuvinte. Dar o imagine face cât 1000 de cuvinte. Aşa că am să îţi răspund printr-o imagine. Această imagine a fost captată sâmbătă 17.11.2007 la Sofia în Bulgaria, cu ocazia meciului de fotbal dintre selecţionatele Bulgariei şi României. Este o dedicaţie făcută de o grupare care susţine naţionala frecvent, atât acasă, cât şi în deplasare, celor care comentează ca să se afle în treabă. Adică, celor care fac vorbe în loc de fapte. Celor ca tine, care stau în spatele unui monitor şi la cel mai mic contact cu realitatea o iau la fugă. Pentru ca mai târziu, când ajung din nou în spatele unui monitor, să scrie din nou despre isprăvile lor de vitejie.
Încheiere:
Acest post e despre o prostie moldoveană crasă şi trebuie privit ca atare. Orice atac la persoană e voit. Mi-e ruşine că trăiesc într-o ţară de semidocţi, precum „vis urât”, care pe lângă că sunt atât de prostolache, că sunt fraieriţi de orice telefon, mai au şi tupeul să ne „educe” pe marele lui blog. Încheiere:Vouă nu vă e ruşine cu aceşti inşi?
Cum e turcu’ şi pistolu’?
Când se îmbată, românaşul, mai ales cel din mediul rural ajunge să ia în derâdere celelalte naţii de pe lângă el.
Turcii sunt ironizaţi des, mai ales în sud, chiar dacă nu cu aceaşi frecvenţă cu care erau ironizaţi în secolul trecut
Imperiul Otoman, care a luat naştere prin secolul al XIII-lea a durat până în anul 1922. O întindere mare în timp, pentru un imperiu, în opinia mea. Întinderea lui de la începuturi, până la anvergura maximă, o puteţi vedea mai jos.
„Noi am fost pavăză Europei, contra turcilor!” se bate cu pumnul în piept românul când este întrebat în vest despre faptele naţiei sale. E de ştiut faptul că dacă cineva e prost, asta nu însemană că toţi cei din jurul său sunt proşti. Exemplu dat: Napoleon merge în Rusia cu gândul de a-i cuceri. „Marele strateg militar” ajunge iarna pe acolo. Deşi sursele oficiale spun că ciuma a fost cea care i-a decimat armata, motivul adevărat se pare că a fost iarna deosebit de friguroasă. Francezii nu erau obişnuiţi cu asemena temperaturi. Pe ruşi nu i-a cucerit nimeni pănă în zilele de azi, dar francezii nu ştiau asta. Turcii în schimb au fost mai deştepţi şi nu s-au aventurat în nord sau în vest, preferând să rămână la căldură, în zona mediteraniană. Când însă s-au decis să meargă la Viena, staţi liniştiţi românaşii mei, că nu noi ne-am opus, dacă nu mă înşel, au trecut chiar peste întinderea ţării noastre de astăzi.
„Noi i-am bătut pe turci!”. Aici înclin să le dau dreptate celor care au spus acest lucru. La fotbal, evident, unde până astăzi, palmaresul ne este favorabil, România obţinând în cele 22 de întâlniri cu turcii: 12 victorii, 7 egaluri şi 3 înfrângeri. La război, însă dacă e să privim, nu cred că ne-au plătit vreodată turcii tribut nouă. În schimb, marea majoritate a bogăţiilor acestei ţări au luat drumul Imperiul Otoman. Marii noştri voievozi(traducerea din slavonă pentru voievozi, ar fi: apă de ploaie, asta ca să vdeţi câţi eram de respectaţi de vecini, noi românii): Mircea cel Bătrân şi Stefan cel Mare şi Sfânt, au plătit şi ei tribut turcilor, în caz că nu ştiaţi. Nu am cucerit Istambulul, niciodată, ei însă deţineau controlul asupra capitalelor noastre. Aşadar cred că ar trebui să gândim de două ori înainte să ne dea gura pe dinainte, cum că noi i-am fi bătut pe turci.
Una dintre expresiile care mă amuza până la încântare este: „cum e turcul şi pistolul”. Pentru cei care o folosiţi, ia aruncaţi un ochi pe harta de mai sus… ca să vedeţi şi voi cum e, de fapt, turcul şi pistolul.
Altă minune românească, nici nu mă mir că suntem aşa de religioşi, deoarece ţara aceasta e plină de minuni, e expresia: „ce mă, eşti turc, nu înţelegi?” care a ajuns să fie folosită până şi la noi în Ardeal. Noi, românii, am pus această necunoaştere a limbii române de câtre turci pe seama faptului că ei ar avea un nivel redus de inteligenţă, neputând asimila informaţii pe termen lung. Totul a pornit de la faptul că turcii nefiind „câini necredincioşi” au nişte legi bisericeşti care le interzice să înveţe limbile ghiaurilor. Aşa că după ce i-au supus pe greci, elita acestora(cei mai educaţi şi care au învăţat limba turcească), au devenit diplomaţii turcilor în Europa. Mă întreb dacă, ştiţi, oare de ce au devenit grecii reprezentanţii lor în Europa?! Sunt ferm convins că mulţi o să îmi răspundeţi că se datorează faptului că noi, românii, eram prea inteligenţi şi prea educaţi pentru a ajunge dimplomaţi.
Grandomanie românească
Cei care mă cunosc ştiu că deşi blogul acesta e din vară, eu abia de luna aceasta(n.a. – noiembrie 2007) am intrat în „lumea blogosferei”, după cum scriu atât de frumos pleonasmicii noştri „blogări”. Cu silă am intrat, însă, no, odată intrat am zis să dau o raită peste blogurile româneşti să văd şi eu ce scrie pe acolo.
Ieri seară am, avut timp, astfel că am migrat din blog în blog, căutând să descopăr articolele de calitate prezente pe bloguri. Nu e vorbă că nu am găsit aşaceva, însă ceea ce mie unuia mi s-a părut ciudat este frecvenţa sentimentului de românism-naţionalism întălnit pe decimetru pătrat de blog. Chiar mulţi dintre cei cărora le-am apreciat postările, dau dovadă de un sentiment patriotic îndârjit.
Citindu-i, mi se umplea sufletul de bucurie…
Am sfârşit prin a plânge cu lacrimi amare şi prin a decide să construiesc o nouă rublică intitulată „grandomanie românească”, prin care să evidenţiez ce soi de neam suntem cu adevărat, noi românii.
Dilema now!
