Problema de rezolvat

Adica pentru cei la care nu le place oferta si ar vrea sa plece cat mai repede de acolo, desi experienta ii recomanda.

Vrei sa sfidezi criza locurilor de munca, si sa scapi de monotonia de la interviu? Ai aici 10 must-uri de zis, in functie de situatie:

1. Visul meu de mic copil a fost sa lucrez aici, la voi. Din clasa a doua, ma visam deja mare manager aici peste voi.

2. Nu pot sa tolerez niciun act de nesupunere a subordonatilor mei. De asemenea nu voi tolera absolut nicio abatere de la curs a legislatiei in fata dorintelor superiorilor mei. Iar de la actionari, vreau numai act de supunere. Scopul meu in firma voastra va fi sa desfiintez AGA. Sa lucram doar noi, pentru noi, angajatii.

3. Va spun, am un mare defect. Acela de a ma scobi cu unghiile in nas si a imi mesteca apoi substantele mucoase de sub unghie. Vedeti, unghia de la degetul meu mijlociu?! Mi-am lasat-o mare mai ales din acest motiv.

4. Nu pot sa lucrez decat cu o secretara virgina. Sau macar, fara relatii.

5. Pot sa vin in slip la locul de munca. Am fost adineauri la o tigara pe acoperis si, va spun, este atat de cald, incat m-as bronza impecabil.

6. Am un libidou scazut. Imi place sa le-o dau doar la superiori.

7. Nu-mi place toaleta voastra. Am si plecat de aici.[nu era interview-at]

8. Domnule, ma scuzati, cat costa ceasul dumneavoastra? 700 de lei?! Va dau 500, numai sa va scap de el, e un fals!

9. Ultimul loc de munca l-am avut in Belize. Acolo nu am dus pana la capat contractul, pentru ca am fost inchis sub acuzatia de criminal in serie. Dar ma vedeti, sunt aici, am reusit sa evadez de acolo![zambind mandru]

10. Doamna, imi place parfumul tau. Nu vrei sa ne-o tragem aici in birou in ultimele 10 minute din inteviu?

si imi amintesc de noptile alea,
pe care mi le ascundeai,
eu nu le-am vazut nicodata.
dar acum le percep.

sunt mai limpede acolo, decat ca oricand,
vad in vise, clipe si momente,
fapte obiective,
denaturate
de bolnavul meu vis infam,
care se numeste dragoste.

te vad acum, cum plangeai uitata
in noaptea adanca si grea.
si cum ti-ai zis ca asa nu se mai poate,
si ca o despartire trebuie a urma.

si cum si cat tineai de mult la mine,
inacat,
ca sa nu imi dai vestea dintr-odata,
sa ma omori, sa ma distrugi,
tu ai preferat sa muncesti in tacere.
la un final dramatic, dar mult mai usor pentru mine.
in schimb,
foarte dureros pentru tine.

ai muncit in tacere ca sa te desparti de mine.
ascunsa, pangand in noapte.
si afundandu-te in munca de la birou,
ca sa uiti de durere.

pana la urma, am tocit cat am tocit.
si acolo in inima ta, nu a mai ramas nimic.
nimic din mine.

stiu, a fost un pret prea mare ca sa imi dai drumul.
dar l-ai platit.
si pentru asta nu am sa te pot uri niciodata,
cand ma gandesc la cat ai suferit tu pentru mine,
si cat bine mi-ai vrut, ca sa nu cad in cap,
atunci cand voi fi trezit din iubire.

atat cat tii tu la mine,
sper sa mai gasesc pe cineva, candva.
sau poate odata, chiar din nou pe tine.

iti multumesc pentru ce ai facut pentru mine,
si iti cer scuze pentru toate lucrurile pe care ti le-am gresit.

In noaptea asta alba, mi-am stins o tigara pe inima. Da, stii tu, locul acela atat de strain noua, dar care face totusi parte din corpul nostru. Locul acela pe care il facem responsabil pentru atatea emotii si atatea clipe de trairi intense. Locul acela, de care nu ne amintim niciodata atunci cand suntem fericiti, dar la care facem apel de indata ce trecem prin momente teribile si triste.

Mereu, in clipele de maxima singurate, mereu in clipele de maxima izolare simti ca acolo, in dosul pieptului ceva bate. Este acel ceva care te tine in legatura cu pulsul lumii. Singura legatura. Si cat urasti atunci lucrul acela. Cat ii urasti bataiile, uneori violente si energice, alteori anapoda, rare dar puternice.

Poate ca ar fi bine sa imi traiesc viata prin amortizor. Sa ma inchid in mine ca intr-o carapace. Sa desenez in jurul meu un cerc mic, un cerc stramt, un cerc care sa imi permita doar sa supravietuiesc. Sa ma izolez total de lume. Sa gust clipa singuratatii, clipa tacerii unice. Acea clipa in care toate gandurile mi se zbat prin cap, dresate de ritmul alarmant al inimii mele. Iar niciunul dintre ele nu stie incotro sa o apuce.

Uneori, in clipele acelea de depresie maxima, viata imi pluteste prin fata ochilor asemeni unei umbre. Se apropie, uneori se retrage, dar niciodata suficient de mult, ca sa nu se afle langa mine. Imi vine sa tip, cand te vad acum prin fata ochilor mei inchisi, dar nu te pot simti langa mine. Nu te pot strange in brate, dar strang din pumni. Depresia se instaureaza din ce in ce mai adanc. E asemeni unui munte semet care striveste umerii unui om mic, mult prea mic fata de o asemenea greutate.

Si jur ca te simt, te simt langa mine. Te vad, parca imi soptesti acum ceva. Nu conteaza cuvintele, nu conteaza forma nedeslusita. Mesajul il simt, si ma loveste adanc. Adanc undeva in inima mea mult prea ranita acum, ca sa mai faca fata la ceva.

O lume mare, o lume mare simt acum. Atatea inimi care au batut de-a lungul clipelor astea efemere, atatea inimi care bat, atatea inimi care vor bate pentru momentele astea dramatice pentru mine. Si le simt, le simt acum pe toate, le aud pulsul in capul meu. Simt fiecare suferinta, a fiecarei inimi ce a trait, traieste si va trai vreodata. Si totusi, simt acum, cu toata greutatea asta, simt, ca inca mai este loc. Mai ai sa imi pui?

Simt trairile, simt viata, care pentru unii merge inainte, pentru altii inapoi. Pentru mine a inceput sa mearga din ce in ce mai inapoi. Oare o sa ma intorc vreodata la momente de fericire? Sper ca nu, mi-e frica sa nu cad inapoi. Acum stiu cum e acum, inainte nu am stiut. E totul. Absolut totul de pe aceasta lume nedreapta.

Si asa cum tu mi-ai ranit sufletul, asa se va stinge si umbra ta de pe chipul tau. Inima mea va fi bine. Dar, in noaptea asta alba, mi-am stins o tigara acolo, pe inima. Urma va ramane

Ieri seara nu am facut ca si tot tineretul. Mai exact, nu m-am dus prin oras sa ma distrez. Unu, fiindca nu prea aveam cu cine, oamenii mei, fiind pe la casele lor, ori fie, pregatindu-se de deplasari. Doi, distractia costa bani, iar cum slujbe nu sunt, banii sunt putini. Si dupa alegeri, eu va garantez ca vor fi si mai putini. O economie nu strica.

Asa ca distractia mea a fost urmatoarea. M-am asezat pe la orele 19 sa urmaresc dezbaterea dintre cei care candideaza la functia de presedinte a Statului Roman. Dezamagire, cei mici au lipsit. Noroc insa, cu Antonescu, care a destins atmosfera in repetate randuri. Avea cel mai putin de pierdut, conform sondajelor, deci si-a permis. In rest, limbaj de lemn, clisee. Basescu a vorbit pe langa, ca si deobicei. Geoana a confirmat ca nu este politician, ci diplomat. Antonescu a fost omul serii, foarte destins, fara trac, jovial. M-am razgandit, daca ajunge in turul doi contra lui Basescu, il voi vota.

Mi s-a parut o idiotenie faza cu buchetele de flori a lui Mircea Geoana. La ce sa faci asta inainte de primul tur? E vreun semn de “nu ne vom mai intalni, va urez succes”? Ce se face daca intra in turul doi? Va umbla cu buchetele de flori dupa el la fiecare dezbatere, de acum incolo?

M-au enervat porcii care au luat loc in spatele celor trei combatanti. Jur, ca la un moment dat imi doream sa cada un metorit pe ei, sa ii curete pe toti. Ori sa puna teroristii antrax pe biblioteca lui Basescu(dosarele cu care s-a prezentat acolo). Mai putin nevasta lui Basescu, care s-a comportat superb si nevasta lui Antonescu pe care nu prea au filmat-o, restul s-au facut de ras in fata televiziunilor nationale. Inteleg ca s-au plictisit de atata campanie electorala, care ii retine de la traitul lor bine, dar doua ore sa nu poti rezista?! Doua ore sa nu poti sta cuminte pe scaun, la locul tau?! Pai ce naiba fac astia in parlament si in guvern, daca acolo, in vazul tuturor romanilor, scriau mesaje, se jucau pe telefoane, isi trimiteau biletele, sopteau, glumeau, radeau, se foiau? Unul dormea domnilor, unul dormea acolo in spate, nu mai stiu prin ce tabara. Nevasta lui Geoana m-a dezgustat la propriu. Nu ca e ea urata, desi este, dar m-a dezgustat pentru ca nici nu stie sa se comporte. Citea mesaje, colectiona bilete, se ruga. Hai ca o scuz totusi, ma gandesc ca nu o fi membru de partid, iar la Crucea Rosie Romania, unde este mare director nu ii invata cum sa se comporte la o confernita. Elena Basescu, insa nu are nicio scuza ca s-a comportat intocmai ca si in Parlementul European. Impasibila in prima ora(multe prim planuri cu buzele ei siliconate), cu telefonul mereu in mana in cea de a doua.

Ca sa va faceti o idee, despre cum s-au comportat nesimtitii aia acolo in sala, tin sa precizez ca moderatorul l-a intrerupt la un moment dat pe Geoana, din cauza ca nu il mai auzea. Faceau prea mare galagie astia de prin spate. Halal clasa politica. Victor Ponta e cel mai mare magar de acolo. Daca ar fi sa primeasca distinctia pentru tulburarea linistii conferintei, cineva, Ponta ar fi acela. De ce? La un moment dat, cand Geoana vorbea, Ponta era in prim plan. Ce facea? Vorbea si radea cu porcul sau de coleg de pe scaunul alaturat. Termina geoana ce are de spus, Ponta isi intrerupe dialogul si tipa bezmetic “BRAVOO!” si incepe sa aplaude ca nebunul. Jur, ca daca eram in locul moderatorului intrerupeam conferinta si il scoteam in fata pe Ponta ca apoi sa il intreb: hai sa ne repetati ce zis domnul Geoana, domnule Ponta!

Bun, se termina rabla aia de conferinta, dezbatere, whatever. Fumez un joint(ca doar e vineri seara), intru pe net sa vad ce se scrie despre “grandioasa” dezbatere. Lumea il lauda in draci pe Antonescu, pe Basescu, il ironizeaza pe Geoana. Asta pe site-uri gen mediafax, hotnews, deci site-uri care practic ar trebui sa fie impartiale. Pana si cei care il sustin pe Geoana, admit ca acesta a fost marele perdant al serii.

Mai migrez apoi prin blogosfera, mai comentez despre nesimtirea celor de la conferinta. Dau de blogul lui Nastase, unde acesta pregateste un boicot uitat de lume, asupra referendumului(referendum care, oricum am intels ca s-a anulat sau ceva de genul). Citesc la comentarii, dau in jos, vad ca incepe lumea sa vorbeasca despre conferinta. Ce il mai laudau astia pe Geoana! Ce bine s-a descurcat, el e cel mai tare, i-a rupt in doua, Geoana “iase” presedinte sigur! Oripilat de subiectivismul lor, am bagat urmatorul mesaj. Pasnic, diplomat, zic eu.

fanitza spune: Comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.
noiembrie 20, 2009 la 11:27 pm

oameni buni, voi sunteti pur subiectivi.

nu vedeti ca toata lumea scrie pe site-uri de media ca geoana a fost cel mai slab asta seara?!

eu zic ca si viitor alegator a lui, ca imi cam fac griji. inteleg diplomatia, isi are rostul ei… bun, dar aici era vorba de politica.

De atunci mesajul meu tot asteapta sa fie moderat. Au mai aprut dupa el, pe putin, vreo cel putin 50 de comentarii, unele cu vorbe de duh, altele cu filmulete din “Finding nemo”, etc. Deci, sa cred cu tarie ca exista un oarecare drept la opinie pe acolo?

Pasul numarul unu: Iti deschizi contul de email, de chat sau de blog, dai: new/new message/compose sau ce o mai fi pe acolo.

Pasul numarul doi: Bagi un text de genul:

“Buna ziua,

Viata ta se poate schimba! Chiar incepand de astazi. Poti produce bucurie celor din jur si poti beneficia de cinci ani minunati. Si totul e atat de simplu. Ce ai de facut este doar sa vizionezi acest scurt filmulet despre viata ta(are doar 30 de secunde) si sa il dai mai departe tuturor celor la care tii!”

Pasul numarul trei: Postezi filmuletul urmator sau dai un link spre el.

Pasul numarul patru: Dupa filmulet bagi niste amenintari, din alea care sa ii bage pe superstitiosi in sperieti:

“Daca nu vei da mai departe acest mesaj, inseamna ca esti un om rau intentionat. Iar daca nu il dai mai departe pana duminica, 22 noiembrie 2009, sunt sanse foarte mari sa iti pierzi prietenii si sa ai parte de cinci ani plini de ghinion.”

Pasul numarul cinci: In caz ca trimiti prin email, selectezi baza de date. Ca si mass-message pe ceva forma de chat, dai select all groups. La blog si email selectezi un titlu, gen: mesaj foarte important! Si apoi dai: send/publica/trimite sau ce o mai fi pe acolo. Si gata, de acum nu iti mai bati capul, vor exista destui care sa trimita mesajul dintr-o parte in alta prin lumea virtuala!

Mult succes!

Duminica sa votati, dragii mei, duminica sa votati cu drag si cu spor! Nu va spun cu cine sa votati, va spun doar sa va informati, asta in caz ca nu ati facut-o deja. Si apoi sa dati votul vostru celui caruia credeti ca il merita.

Daca va place Antonescu, aplicati stampila pe el, faceti-l sa ramana zambitor, ca in afise. Daca va surade Geoana, votati-l, ii veti face un bine, lui sigur, dar poate si voua! Daca aveti o afinitate pentru clanul Basescu, care mai nou iese la bataie cu tot ce are, inclusiv familia-i, votati-l! Va plac asa zisii independenti, puneti dara stampila pe ei!

Daca, vreti sa imi ziceti: Fanitza, loserule, taci, ca noi stim mai bine cu cine sa votam, foarte bine! Comentariile sunt deschise. Daca credeti asta, inseamna ca sunteti implicati in politica si ca aveti mult mai mult de castigat sau de pierdut de pe urma celui care iese, decat cei care nu-s implicati, cum de exemplu, sunt eu. Bravo voua, sper sa va iasa cel care va doriti si sa aveti numai de castigat!

Ma refer acum la cei, care ca si mine, nu sunt implicati in vreun partid si prin urmare, nu se pot astepta castiguri imediate si directe. De ce sa votam? Unii ar zice, pentru schimbare. Fals, nu se va realiza schimbarea aceea la care ne gandim cu totii. Adica sa apara raiul in mica noastra tarisoara. Coruptia va ramane aici in continuare, somajul va creste, utilitatile se vor scumpi. Sa fim realisti, viata nu va deveni mai buna in Romania, va ramane tot ca in ultimii douazeci de ani.

Si atunci de ce sa votam?

Vom vota pentru noi, nu pentru ei. Vom vota pentru sperantele noastre, pentru asteptarile noastre, pentru dorintele noastre. Pentru ca toti avem sperante, asteptari si cu totii ne dorim cate ceva. Pentru asta vom vota, nu pentru ei. Impreuna suntem mai multi decat clasa politica, si impreuna ne vom face auziti.

Nu vreau sa aud ca sunteti multumiti asa. Nu vreau sa aud ca nu mergeti la vot, ca nu aveti cu cine vota. De azi aveti, veti vota pentru voi! Eu vreau si stiu ca se poate intampla ceea ce imi doresc.Si stiti ce imi doresc? Imi doresc ca al nostru cuvant sa se faca auzit. Si asta se va intampla! Impreuna putem reusi!

Va imbratisez cu drag, si nu uitati, ne vedem duminica! Urnele vor fi deschise!

Ceasul tot ticaie si iata un motiv bun sa trec pe domeniu propriu. De ce bun? Ca e gratis. Economia moderna sustine ca tot ce e gratuit e si bun. Desigur, e contrazisa deseori, dar ce te costa sa incerci ceva gratuit? Doar timp.

Se face ca, domnul Mircea Popescu, om de afaceri timisorean, care de fapt e clujean, a pus la bataie un nou concursproiect. Din dorinta de a inchega o comunitate, a bloggerilor(nu am inteles niciodata de ce blog este cu un g si bloggeri cu 2?!) care scriu bine. Mircea Popescu a pus la bataie niste domenii si hosting gratuit. Ideea e sa ii dai un track-back si va veni sa te verifice. Bun, ii dau domn’le, dar ce o sa caute? Pai, spune el si il citez, “continut original, de calitate”. Ce inseamna asta, priviti cumva speriati? O sa va traduc, “blogul este literatura“, ne spune asta tot el. A, si inca ceva, blogul trebuie sa fie scris in limba romana.

Pacatul mare este ca, s-ar putea sa castig. Nu ca nu imi doresc asta, dar deja imi vine sa ma iau de cap, cand ma gandesc cate am de invatat. XTM, CSS, cum sa folosesc FTP-urile?! E ceva de munca, si procesul trebuie accelerat, adica de citit documentare pe net, de exeperiementat. Un domeniu prespune multa munca si know-how, cu deosebire mult mai multa, fata de cea de intretinerea unui domeniu pe o platforma de blogging. Cand iti iei domeniu il iei pe raspunderea ta si poti sa lucrezi in ritmul tau, dar cand il primesti, trebuie sa multumesti patronul, adica, macar sa nu il dezamagesti.

De ce as vrea domeniu propriu, va intrebati? Apoi, ca sa invat. Nu, tu il vrei ca sa iti pui google-adsense? Eh, dracie, daca doream din alea imi faceam blog pe blogger. Adsense-urile alea sunt precum o hartie pe care scrie ceva si se da un numar de telefon. Reclame de calitate indoielnica. Nu o sa imi bag google-ads. Alte intrebari mai aveti? Nu, mno, pai atunci sa dau de un poll:

A avut loc azi in urbea din care postez o “mare” dezbatare, cica la invitatia Universitatii Babes-Bolyai, mai exact a Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii. Asta e de fapt o acoperire, invitatia la dezbatere fiind lansata de marele om de stat, marinarul sef. Cum lanseaza Basescu o invitatie la dezbatere? Simplu, o face in ultimul moment, ca sa fie sigur ca nu vor putea participa invitatii. Noi, majoritatea romanilor nu suntem oameni importanti, asa ca nu prea avem de unde cunoaste faptul ca un om important are o agenda. Atunci cand ai o agenda, te tii de ea si nu ti-o dai peste cap cand apar invitatii de ultim moment. De exemplu, Geoana, fiind un om important, cu agenda planificata nu a putut raspunde invitatiei. Dar, surpiza, au raspuns altii, de exemplu Cernea de la Partidul Verde, care a fost bagat in seama fix cat Partidul Verde in general. Adica, scos in decor. Si, desigur, capul de afis, domnul Crin Antonescu, candidat la presedintie cu sanse reale, ori cel putin asa se zice. Asa ca domnul Antonescu a fost bagat fata in fata cu presedintele actual la o dezbatere.

Halal dezbatere! De ce ii zice dezbatere, eu nu inteleg? Pentru ca a avut loc in sala de conferinte a hotelului de cinci stele, Opera Plaza? Cum poti avea o dezbatere cu Basescu? Adica, practic, tie iti pune niste intrebari, tu raspunzi, tu ii pui niste intrebari, el nu rapsunde, ci vorbeste pe langa, incercand sa se glorifice. Asta a facut Basescu toata dezbaterea, a vorbit pe langa si a incercat sa se victimizeze. A interpretat toate exemplele aduse de Antonescu drept atacuri la adresa lui. Si a vorbit prostii. Ca deobicei. De exemplu, spre final Antonescu a facut o gluma, in care a insinuat situatia dramatica in care se afla tara noastra, guvernata deja de 4 ani de catre Basescu si Tariceanu, iar de 1 an de catre Basescu, pentru ca da, Boc este Basescu. Mai exact, in gluma, Antonescu specifica faptul ca in cazul insuccesului unui nou mandat, Basescu nu se va putea intoarce la munca, neputand sa isi practice meseria din cauza ca nu mai avem flota. Basescu a interpretat gluma, drept o acuzatie adusa asupra sa, prin faptul ca el ar fi vandut flota. Cine se scuza, se acuza, nu?!

Mi-a placut faptul ca, Antonescu a subliniat ideea ca presedintele trebuie sa fie un model de urmat de catre cei tineri, lucru valabil si pentru cei care lucreaza la presedintie. Evident ca Basescu a bravat, ca deobicei, “eu sunt un model de urmat”. Mai apoi, cand Antonescu i-a adus aminte de cum apreciaza el valoarea femeii promovand incompetenta si sustragerea de fonduri de la buget si de exemplul scandalului cu ziarista “pasarica si tiganca imputita”, Basescu a dat-o pe ocolite atacand intr-un mod josnic. A inceput sa braveze aratand ca el are sotie si familie si ca e alaturi de de familia lui(doar si-a bagat fica in Parlamentul European). Apoi l-a atacat pe Antonescu pe fata, reprosandu-i ca nu a fost alaturi de familia lui in momentele in care aceasta avea nevoie de el. Pentru cei care nu stiu, sotia lui Crin Antonescu, bolnava de cancer, s-a sinucis din cauza durerilor pe care le avea.

Dupa un asemenea atac murdar, Basescu a mai avut pretentia, chipurile, ca Antonescu sa isi mai ceara si scuze pentru ce a declarat anterior, justificand faptul ca el si-a cerut scuze public fata de jurnalista pe care a jignit-o. Deci asa promoveaza Basescu instituia pe care o reprezinta, jigneste si apoi isi cere scuze in public. Asa respecta femeia domnul Basescu.

Ce nu inteleg insa, sunt atacurile domnului Antonescu la adresa lui Geoana? Eu, de exemplu, voi vota cu Geoana, asta e clar, omul are exeperienta in diplomatie, e mai echilibrat, e cam ce ne trebuie pentru un presedinte. Basescu si-a gresit vocatia, trebuia sa candideze ca si premier, ai asta acum 5 ani. Sigur facea treaba, ii baga pe toti in viteza, pentru asta era facut. Dar in cinci ani de presedintie, s-a stricat. Antonescu ar fi ok, dar, mai mult vorbaria e de el. Nu are nimic in spate, dar vorbeste despre speranta si ne-politizare. Cam greu, eu presimt ca va deveni totusi unealta PNL-ului in caz ca va iesi presedinte. Au facut-o altii mai tari ca si el si cu un spate mai lat(ma refer, sa devina uneltele partidelor pe care le reprezentau). Deci, the same shit ca si cu ceilalti.

Dar nu inteleg pe ce se bazeaza cand il ataca pe Geoana? Nu ar fi fost mai intelept pentru el sa se fi aliat contra lui Basescu cu Geoana? Cine intra in turul doi contra lui Base sa beneficieze si de voturile celorlalti candidati. Nu era mai bine asa? E cam lipsit de logica, ca si programul sau electoral, de altfel. Auzi, scaderea cotei unice de impozitare?! Acum, nu zic ca sunt impotriva, dar cand se cunoaste ca bugetarii vor fi trimisi in concediu fortat si ca avem un deficit bugetar insemnat, nu pare o minciuna sfruntata? Cand pentru banii de la FMI, de care avem nevoie la cum merge economia romaneasca, ni se impune sa marim veniturile in cadrul bugetului, iti poti pemite sa promiti scaderea taxelor? Sa mergi cu asemenea aberatii in campanie e o mare prostie, zic eu. Minciuni de genul acesta nu se mai cumpara astazi. Si mai ales intreprinzatorii, cei vizati, nu sunt atat de prosti incat sa le guste. Si, chiar daca le-ar gusta, cu toate falimentele astea, au ramas cam putini.

Se cunoaste, se cunoaste. Coaie, am bifat-o si pe asta, am postat cand sunt praf. De acum o sa am si seo praf. Post gen zoso.

Awesome. Cade tavanul.

Va salut! Noapte buna!

Primul:

Eu sunt racit acum. Adica, raceala pe dracu’, chiar am ceva ceva gripa din aia nasoala, cu scurgeri de nas ca la robineti, tuse, celebra tuse… Mno, si merg eu asa pe la faculta, ca doar trebuie mers si pe acolo. Ma intalnesc cu un coleg. Ma vede asta cu nasul rosu de la atata suflat si ma intreaba intr-un mod cat se poate de compatimitor:

- De unde ai luat gripa asta?

La care eu, pe un ton cat se poate de nervos:

- De la un porc!

Al doilea:

S-a intamplat acum, chiar inainte sa postez. Stateam pe chat cu un prieten care sta cu prietena lui. Puneam la cale o intalnire pe maine seara/noapte la un vin fiert, zice. A gasit un loc ieftin, it is a must. Apoi mi-a povestit ca a reusit performanta sa isi calce ochelarii dupa un somn(nap) de amiaza. Intr-un final merge imi zice ca e obosit, rupt si ca se baga la somn:

El: mia vb ma pun sa dorm ca sunt rupt
Fanizta: bine man, noapte buna
Fanitza: zi-i noapte buna si la roxa
El: noapte buna si tie
Fanitza: ma bag la somn imediat si eu, ca maine iara-s matinal
El: barbate
El: doarem Roxi de mult
Fanitza: no bine, scuze, atunci zi-i doar vise placute

Anul care vine va semana din punct de vedere climatic cu cei de dinaintea lui. Cu acei ani pe care i-am trait majoritatea dintre noi pana acum. Va fi frig iarna, cald vara, seceta pe alocuri, inundatii tot pe alocuri. Foarte probabil, nu va pica niciun asteroid care sa ne curme existenta. Nici vreun cutremur semet care sa provoace mari daune globale nu isi va face aparitia. Vor fi uragane, vor fi taifunuri, vor fi epidemii, vor fi dezastre, ca deobicei. Dar nu asta va constitui punctul de interes pentru noi. Punctul de interes va consta in faptul ca din punct de vedere financiar vom trai probabil cel mai greu an care ne-a fost dat sa il ducem pana in moemntul de fata. Si partea cea mai rea este ca succesorul lui nu va fi automat unul de relansare din punct de vedere financiar. Adica unul mai bun.

Vin alegerile. Apoi ne asteapta greul. Prima napasta care ne va lovi va fi reformarea sistemului bugetar. Acum e oficial, 150000 de bugetari vor fi concediati anul viitor. Functionari publici, profesori, doctori, mentinatori ai ordinii vor fi dati afara. Ceea ce inseamna ca familiile lor vor ramane cu o sursa de venit taiata. Ei bine, ajutor de somaj, dar pana cand? Cauta-ti loc de munca! Concurenta mare pentru posturi putine, care vor deveni din ce in ce mai putine. Nu vor fi dati afara de la stat cei bogati, ci aceia care nu sunt bogati, adica cu precadere cei care nu au afaceri ce se desfasoara in paralel cu interesul lor public. Majoritatea celor care vor fi dati afara s-au imprumutat si au rate de dus. Lumea se va intoarce cu fata spre batranele rude de la tara. E nevoie de hrana, ca bani nu mai sunt. Vaca da lapte, porcul da carne. O gaina sacrificata duminica, oua la pranz. Ne aminteste de pre ‘89 si de tranzitia timpurie. Noutatea in poveste va consta in putinul ban care vine de la capsunari.

Bugetari concediati, scade consumul. Povestea e veche, o gasiti pe aici. Afaceristii vor fi loviti. Locurile de munca se vor imputina din ce in ce mai mult. Majoritatea firmelor administrate de romani functioneaza cu capital imprumtat. facturile se tot amana, ratele trebuie platite. Pe lichiditati e bataie mare. Intrebarea mea e daca statul va finanta proiectele in care s-a angajat? Eu zic ca doar la cei care au pile. Salarii neplatite, taxe de platit, mita de dat incoace si incolo. Per ansamblu, se contureaza imaginea unei economii in pragul dezastrului.

Totusi, in opinia mea se contureaza si cateva cresteri. Sa vedem care ar fi acestea:

Inflatia. E adevarat, scade cererea, preturile ar trebui ar trebui sa scada si ele. Dar asta se intampla in cazul unei economii sanatoase si nu in cazul unei economii imprumutate, cum este a noastra. Si in plus, ma cam indoiesc ca BNR se va feri sa genereze inflatie. Avem experientele din tranzitie. Daca scopul lor era sa nu genereze inflatie, ar fi evitat-o inca de atunci. Sigur ca e mai greu de facut, decat de spus, dar scopul scuze mijloacele. E o perioada propice pentru ca cei cu bani sa puna mana pe valorile care au mai ramas neatinse. Asta sigur se va intampla. Asa e regula.

Deficitul bugetar. Azi se lauda ca il vor limita. Parerea mea de umil amator e ca cei de la guvern nu dispun de nici macar o parghie care sa ii ajute sa faca treaba asta. Toate masurile luate pana acum de guvern au fost impotriva producatorilor romani. Nu a fost de ajuns ca a scazut cererea dramatic pe piata exterioara, ca s-au introdus noi contributii la stat. E greu sa mai exportam ceva in conditiile in care nu avem nici calitate si nici pret cu care sa putem concura cu cei din strainatate. Iar corporatiile care activeaza la noi nu platesc in general impozit pe profit(vezi Nokia). Asa ca strainii acapareaza forta de munca si resursele ca apoi sa vanda produsele finite in numele lor. Noua, adica statului, nimic. Ba inca le mai facem si cai de acces, sa le fie mai usor sa vanda.

Infractionalitatea. Odata cu cresterea somajului vor incepe sa apara fenomene infractionale din ce in ce mai numeroase si de o amploare din ce in ce mai mare. Mai ales, tinand cont de faptul ca sistemul de mentinere a ordinii publice nu va fi crutat de reforme. Si ca deobicei, statul roman reformeaza curatand de oamenii competenti. Ceea ce va conduce automat la o crestere a coruptiei.

Coruptia, meteahna veche. O cunoastem sau cel putin am auzit de ea. Vor ramane in sistemul curatat de alesii nostri, oamenii cu bani si cu interese. Ce scenariu poate urma? Va prima legea? Eu zic ca va prima intelegerea. Tu vii cu bani, noi facem sa mearga! Asta va sta scris pe institutiile publice.

Cam asta se contureaza la adresa anului ce vine. Mai scurt, banii vor fi putini iar bataia pe ei va fi mare. Noi sa traim bine!

Stiti si voi cum e. Locurile alea de munca pentru care aplici. Interviurile alea la care te duci. Clipele alea care trec…

Nimanui nu-i place sa umble dupa cai verzi pe pereti. Omului ii place, in principiu un loc de munca sigur. Unde sa aiba o treaba ok, o rutina placuta, sa vina banii, sa nu isi faca griji pentru ziua de maine. Asta daca vreti sa stiti, vine de la comoditatea pesterii din epocile timpurii. Daca exista reincarnare, pe atunci mie imi placea ca, zi de zi sa fac focul si asta sa fie treaba mea. Restul sa se duca in padure pe ploaie si sa vaneze mamuti sau ce or mai vrea, dar eu sa stiu ca umblu dupa vreascuri si manuiesc piatra de cremene prin confortul oferit de pestera.

Astazi nu este tocmai un climat propice pentru cautat de slujba. Da? No, eu vreau sa fiu exploatat. Un an, doi ani, trei, sa dau de un patron care sa stie sa scoata untul din mine. Vreau. De ce? Pentru ca e in folosul meu, asa te formezi ca si om. Asa inveti, asa dobandesti valoare. Asta e calea adevarata spre o slubja comoda visata de multi. Slujba pe care o obtii atunci cand dai dovada de competenta si valoare.

Imi povestea un prieten despre o amica/verisoara tot pe acolo, ceva. Fata era moderna, pro indie, pro alternative. Era la facultate in Cluj. Economice, viata lipsita de griji, full de prieteni cu care sa te distrezi. Multe variante de a iti petrece vremea in mod distractiv si efemer. Si scumpa noastra asa a si facut. Cei trei ani au trecut. Facultatea s-a gatat. S-a intors in orasul de bastina. Si ghiciti ce?! A devenit pitipoanca. Rau?! Nu, bun. De ce?! A angajat-o tatal ca si contabil la firma lui, productie, whatever. Nu face nimic toata ziua, dar fac altii pentru ea. Dar ia un salar si umbla cluburile locale. Modelul ei in viata e o pitipoanca de vreo 35 de ani, plina de sclipici, necasatorita dar umblata prin cluburi si de clubari.

Nu, nu vreau o viata asemanatoare. Vreau sa incep de la zero. Vreau sa fiu exploatat. Sa mi se dea in cap, sa mi se urle cand gresesc. Sa nu mi se zica nimic cand fac o treaba buna. Asa inveti.

Bun, am stabilit. Eu vreau asta. Si ce imi ofera piata? Nesiguranta. Merg pe la interviuri. Dau de competitori. Unii cu experienta similara cu a mea. Altii cu experienta multa. Angajatori de top. Corporatii, globalizare, patroni… Deobicei aia care au experienta sunt angajati, restul fac turul interviurilor locale. E si normal, doar stiu si cum merg treburile, nu trebuie sa iti pierzi vremea cu ei, explicandu-le intr-atata ca unuia nou. Ofera multe avantaje angajatorului. Bun si stiind asta, ce pot oferi eu? Pai, mi s-a nazarit o idee. Altora li s-a nazarit mai demult, mie acum. Vorba aceea, prostul se desteapta tarziu. Sa luam, deci, un interviu clasic la care m-as prezenta.

Operator interviu: Buna!
Fanitza: Buna ziua!
O.i.: De ce te-as alege pe tine cand am de ales dintre atatia candidati cu experienta?
F: M-am gandit la situatia economica actuala si mi se pare destul de dramatica. Nu se platesc facturile. Blocajul financiar e pe cale sa inceapa, asta daca nu a si inceput deja. In conditiile astea nu se mai dau salarii si sporuri ca pe vremuri. Banuiesc ca nici la firma dumneavoastra?
O.i.: Bun, unde vrei sa ajungi?
F: Hai sa discutam mai spre seara dupa munca, la o cafea!

Seara. Dupa munca. La o cafea in Insomnia. De fapt nu e cafea, pentru ca lumea bea un Heineken si un Beck’s Lemon, dar pana la urma tot aceasi treaba e:

Alex(operator interviu): No, deci ce ziceai de faza cu sporurile?
F(stim deja cine e): Ma gandeam ca daca voi fi angajat voi scoate o leafa de 1000 de lei pe luna…
A: Cam asa e, continua…
F: Pai asta ar veni… cam 2000 pe doua luni. Eu vreau sa lucrez ca sa invat si sa capat experienta. Cu banii, oarecum ma descurc. Ce zici de un spor de 500 de lei, odata la doua luni? Eu as lua asa 750 de lei pe luna. Mie mi-e bine. Poate pentru tine nu e mult 500 de lei, dar cu ei poti merge la un Belis-Fantanele, ceva pe acolo…
A: Hmmm?!

Si discutia asta sintetica poate continua in multe moduri, dar prin intermedierea negocierii, se ajunge la un mai devreme sau mai tarziu la accept sau refuz.

Refuz grosolan si, o sa zica unii, automat nu mai ai ce cauta pe la interviuri. Pai cum asa, s-or vorbi intre ei, astia de la resursele umane de pretudindeni? Au cumva vreo centrala de incidente de plata ca si bancile, unde ii baga pe o lista pe aia care ofera bani la angajare? Pai, mi-ar face un bine de m-ar baga acolo. Ar intermedia o relatie intre aia care vor banii respectivi si mine.

Surindolenta, careia i-am destainuit intentiile mele, m-a acuzat revoltata ca sunt un corupt, cum de imi permit sa mai comentez contra coruptiei?

Prietena imi reproseaza ca dau o parte din banii care s-ar cuveni sa fie ai mei pentru nimic. Asta e piata, dragelor! Daca nu fac asta, ce fac? Fac zero lei si nu invat nimic. Daca fac asta, fac 750 de lei si invat ceva. Poate nu foarte mult, poate nu mult, dar ceva pe acolo, tot invat.

Voi ce ziceti? Coruptie sa fie, dar s-o stim si noi? Eu ma gandesc sa caut o slujba in care chiar se poate invata ceva si sa aplic metoda.

Bag si eu mai optimist, ca m-o influentat recomandarea asta.

Si ceva mai emo-depresiv, tot de la aceasi artista.

[genre: indie-pop, years: 2008, 2005]