Duda este o mâncare bună pentru găini

Într-o societate bazată pe valorile monarhice, când o purtătoare de sânge albastru se căsătoreşte cu un nepurtător de sânge albastru, amestecul se numeşte impur, vasăzică nesănătos, prin urmare, impropiu pentru nişte urmaşi cu sânge de soi. În cel mai bun caz, aleşii sunt ignoraţi, nefiind chemaţi pe la tot feluri de evenimente organizate de câtre lumea albastră, datorită faptului că ei au optat pentru o lume normală, nesupusă rigorilor monarhice. În cel mai rău caz, aleşii sunt exilaţi chiar de câtre familia cu sânge nobil, nerecunoscându-i-se vreun titlu alesului care odiniară era privit ca transmitător al genelor nobile viitorilor urmaşi.

Dar azi suntem în lumea modernă, astfel încât totul este posibil. Mai ales în România unde se întâmplă ciudăţenii zi de zi. Una dintre ele, este faptul că Radu Duda de profesie actor-militar(da se pare că şi cariera asta este posibilă), urmaş al regelui Mihai prin însoţire cu fiica acestuia, doreşte să devină preşedinte al României. Logic ar fi ca la auzul acestei veşti, socrul să facă ceea ce nu a făcut până acum, adică să îi exileze pe “tineri”, pentru că fac de ruşine valorile monarhice. Dar no, poate ies din joc nişte castele, castele, desigur construite de poporul român.

Aşadar, după cum îi sade bine unui candidat nea Duda, a început să apară pe la televizor. O face din ce în ce mai des şi mai sclipitor. Din păcate pentru el, fără efect. Prinde doar la bunici şi la nostalgici ai monarhiei, adică acelora dintre ei care sunt inculţi şi nu prea ştiu cu ce se mânăncă sângele regal, dar ştiu că pe vremea când era rege, vreme pe care ei nu au trăit-o, “era bine”.

Ce şanse are Duda pentru a deveni viitorul preşedinte al României? Are exact aceleaşi şasne pe care le-a avut Năstase, tenismanul, când a candidat. Este şi el o pată de culoare, ca să nu se plictisească auditoriul. Este un fel de vedeta-starul, din “Statul Spectacol” a lui Schwartzenberg.

În încheiere, am să vă spun că postul ăsta l-am scris ca să am ceva care să se potrivească cu piesa asta:

Aşa e şi candidatura lui Duda! Începe încetişor, tăcut, apoi prinde ritm şi viteză, urmând a se termina brusc, ca apoi să lase loc liniştii şi uitării.