Problema de rezolvat

Ieri a început TIFF, ediţia de anul acesta. Programul poate fi descărcat de aici.

Sunt câteva prioecţii care mi-au atras atenţia. Unele într-un mod plăcut, cum este vorba despre “A tale from the Golden Age“, un film de al nostru care redezbate deja eternul şi fumatul subiect al epocii de aur. Dacă este însă pe jumate măcar la fel de amuzant şi de realist precum “A fost s-au n-a fost?“, atunci sunt convins că merită.

Complementar cu filmul nostru, ca atractivitate mi se pare lung-metrajul “Nord“, un film Norvegian, creditat cu şanse foarte mari la câştigarea competiţiei. Povestea lui spune cam aşa:

Nord e povestea unui atlet care, după o criză psihică, s-a izolat într-o existenţă tristă şi singuratică. Dotat doar cu un scooter de zăpadă şi cu 5 litri de tărie pe post de provizii, Jomar porneşte într-o călătorie către nordul îndepărtat, unde fosta lui iubită locuieşte împreună cu copilul lor despre care tocmai a aflat. Marele premiu, Tribeca 2009.

Scooterul nu are hamsteri în el, ci funcţionează pe bază de benzină, ori motorină din aia care nu îngheaţă. E cam greu să porneşti la drum, măcar fără bani de benzină. Apoi, tăria nu ţine de sete, ba chiar din contră, deshidratează. Iar în nord, unde e frig, dezhidratarea se produce foarte repede, aproape la fel de accelerat ca şi în deşert. Să vedem totuşi ce va ieşi.

Voi aţi identificat ceva filme faine? Ori aţi văzut deja câteva care merită recomandate?

Later edit: o prietenă despre TIFF;

Să zicem că eşti un el şi o prinzi pe ea a doua oară cu minciuna în pălărie.

Eu aş alege varianta sigură, i-aş da liber cu un limbaj pe care nu ştia că îl deţin!

Voi ce aţi face?

Ieri seară, după cum majoritatea dintre voi o ştiţi sau aţi auzit-o măcar în treacăt, FC Barcelona a câştigat Liga Campionilor. Motiv pentru ca presa românească din, aşa zisul domeniu, să o facă lată din nou. Astfel a luat naştere articolul acesta, “Barcelona este a 5-a echipă din istorie care reuşeste tripla”:

După ce şi-a adjudecat titlul în Primera Division şi Cupa Spaniei, Barcelona a reuşit aseară să adauge glorie europeană performanţei domestice.

Tripla Campionat – Cupă – Liga Campionilor nu a mai fost atinsă decît de alte 4 ori în istorie. Mai întîi Celtic Glasgow în sezonul 66-67, apoi Ajax 71-72, PSV Eindhoven 87-88 şi Manchester United 98-99. Performanţa elevilor lui Guardiola este cu atît mai importantă, cu cît succesul a venit ca urmare a unei dominări categorice pe întreg parcursul stagiunii.

Vis-a-vis, pe prima pagină de la gsp, apare alt articol în care se enumerează deţinătoarele acestui trofeu şi anii în care l-au câştigat. Ia să confruntăm puţin cele două fluxuri de informaţii şi să vedem câte deţinătoare ale ligii campionilor au câştigat trofeul de cel puţin trei ori. Enumerate în oridne aleatoare, ar veni cam aşa:

1) Ajax Amsterdam (1971, 1972, 1973)
2) Bayern Munich (1974, 1975, 1976)
3) AC Milan (1963, 1969, 1989)
4) Manchester United (1968, 1999, 2008)
5) Liverpool FC (1977, 1978, 1981)
6) Real Madrid (1956, 1957, 1958)

Deci, FC Barcelona, care ieri a câştigat pentru a treia oară Liga Campionilor în existenţa ei, a devenit a şaptea, repet, a şaptea echipă care reuşeste tripla cu această cupă.

Gsp, chiar aşa oameni proşti aţi angajat? Nu vă este ruşine că vă faceţi de râs în faţa tuturor? Autorul articolului îşi trimite oare, mama sau nevasta la cumpărături? Că, dacă nu ştie aduna şi scădea(asta se deduce implict), nu are ce căuta pe acolo!

Later edit: Mea culpa, este vorba event plus liga campionilor. Dar nu ar trebui să se numească tripla, această conjunctură de de evenimente. Tripla, vorbind în limbajul evenimentelor(probabilităţii), e când acelaşi eveniment se realizează de 3 ori. De aceea, ajudecarea campionatului şi a cupei se numeşte event şi nicidecum dublă. Totuşi am greşit, redactorii GSP nu sunt proşti la aritmetică dacă articolul e corect, sunt proşti la matematică!

De la bun început, precizez că nu am nici o treabă cu publicitatea şi nici nu vreau să am. Ba mai mult, consider publicitatea ca fiind o îndeletnicire destinată sexului frumos. Şi asta, fără intenţii misogine. Cine dă să mă contrazică cu aia rămâne.

Cu televizorul, iar nu am treabă. E drept că am băgat ceva bani într-unul. Dar nu am băgat ca să văd buzele sexoase ale Oanei Zăvoranu ciripind despre viaţă şi sens. Nici spre a-l vedea pe nea Mircea Badea încordându-şi bicepşii. Atunci la ce folosesc televizorul vă veţi întreba, nu? Păi, ar fi cam aşa, filmele se pot viziona foarte frumos de pe un dvd-player dotat cu o intrare usb. Ar mai fi meciuri, cum a fost de exemplu marele meci făcut ieri de câtre Federer în faţa obositului Nadal, meci pe care l-am urmărit în timp ce încercam să fac şi pe bucătarul. Apoi, din când în când, obosit fiind spre seară sau în serile de duminică, mă pun spre a viziona ce mai difuzează domnii de la National Geographic. Şi aici, din 15 în 15 minute, vine intersecţia mea cu publicitatea.

Şi vă spun, publicitatea în România mi se pare foarte proastă. Trecând peste reclamele din timpul meciurilor de fotbal, spoturi publicitare de scurtă durată, care fac reclamă la te miri ce. Cum ar fi, la adezivi construcţii, de parcă ne-am apuca noi românii să construim un nou stadion de fotbal. Aş putea discuta la nesfârşit despre proastele idei care sunt promovate în publicitatea românească, însă sunt convins că v-aş plictisi pe voi, nu înainte însă, de a mă plictisi pe mine.

Totuşi o anumită reclamă mă frământă. Acum două săptămâni începuse să se difuzeze şi săptămâna trecută încă se mai difuza în prostie la NatGeo(probabil se gândeau producătorii că acest canal o fi terenul de joacă al ecologiştilor). Vă invit, deci să vizionaţi acest spot publicitar:

Reclama e amuzantă, fapt care îl puteţi afla şi din opiniile celor care au comentat clipul pe youtube. Dar cât e de eficientă?! Hai să o luăm pe scurt, românul nu e informat de legislaţie. Ba mai mult, marea majoritate a românului care a primit acasă diverse scrisori de la diverse companii, cu inscripţii conţinând suma în numerar a banilor pe care el ca şi angajat i-a primit de la ei, nu a primit şi informaţii cum că trebuie să facă un drum până la finanţe ca să îşi depună declaraţia de venit pe anul recent. Şi asta până pe 15 mai 2009, dată care constituia limita la care delcaraţia putea fi depusă, limită stabilită prin lege.

Şi dacă aceasta lipsă de informare ne miră, atunci de ce ne-ar mai mira faptul că românul nu avea de unde să ştie că 2% din impozitul pe venitul său, virat de el câtre stat se poate direcţiona cam pe unde doresc muşchii lui, trebuindu-se însă a se ţine seama ca locaţiile respective să se încadreze în anumite categorii(le puteţi găsi aici).

Totuşi o a doua reclamă încearcă să ne informeze că e vorba de 2% din venitul nostru. Bani pe care îi putem da ca alţii să facă, atenţie, SEX SĂLBATIC cu ei(banii noştri):

Sunt curios cine a cotizat? Repet, nu spun că reclamele nu sunt amuzante, însă cât sunt de eficiente? Ce om care lucrează, ce om sănătos la cap având peste 23-24 de ani ar da banii respectivi după vizionarea spoturilor publicitare? Asta vorbind despre acei puţini care erau informaţi că pot direcţiona acei bani? Ori ei cred că lumea după ce vede spotul la televizor o să fugă să intre pe net, pe site-ul lor? După părerea mea, în loc să facă caricaturile acelea de reclame, mai bine informau publicul cam în genul următor:

Fie un clip în flash(ca să nu îi coste mult, că doar sunt ecologişti săraci), pe fundal să fie imagini cu delta. În prima parte a clipului să scrie mare “Delta Dunării” şi se difuzeze câteva imagini convingătoare cu delta aflată în paragină. Apoi după un retoric “ÎŢI PLACE CEEA CE VEZI?!” să urmeze imagini cu Delta Dunării în plină frumseţe pe care să fie scrise texte de informare care să zică cam aşa: “Acum poţi să alegi! Vino până pe 15 la completarea delcaraţiilor de venit obligatorii. Poţi direcţiona 2% din impozitul tău pe venit destinat statului, pentru a fi folosit pentru salvarea Deltei ”. Şi textul se mai poate cizela, că doar de aceea e publicitatea muncă pentru femei.

Vă rog experţilor de pe salvaţidelta.ro, când îmi treceţi pragul, binevoiţi a-mi răspunde: câţi oameni şi-au direcţionat acel 2% spre organizaţia voastră? Desigur, dacă nu o să ziceţi că-i confindeţial. Că doară aşa-i la noi în România, totul confindeţial!

Anoice – Kyoto

Anoice – Liange

Anoice – The three-days blow

Cum nu cred să se comercializeze albumul respectiv în România, iată un loc de unde se poate descărca de câtre cei cărora le place!

Într-o societate bazată pe valorile monarhice, când o purtătoare de sânge albastru se căsătoreşte cu un nepurtător de sânge albastru, amestecul se numeşte impur, vasăzică nesănătos, prin urmare, impropiu pentru nişte urmaşi cu sânge de soi. În cel mai bun caz, aleşii sunt ignoraţi, nefiind chemaţi pe la tot feluri de evenimente organizate de câtre lumea albastră, datorită faptului că ei au optat pentru o lume normală, nesupusă rigorilor monarhice. În cel mai rău caz, aleşii sunt exilaţi chiar de câtre familia cu sânge nobil, nerecunoscându-i-se vreun titlu alesului care odiniară era privit ca transmitător al genelor nobile viitorilor urmaşi.

Dar azi suntem în lumea modernă, astfel încât totul este posibil. Mai ales în România unde se întâmplă ciudăţenii zi de zi. Una dintre ele, este faptul că Radu Duda de profesie actor-militar(da se pare că şi cariera asta este posibilă), urmaş al regelui Mihai prin însoţire cu fiica acestuia, doreşte să devină preşedinte al României. Logic ar fi ca la auzul acestei veşti, socrul să facă ceea ce nu a făcut până acum, adică să îi exileze pe “tineri”, pentru că fac de ruşine valorile monarhice. Dar no, poate ies din joc nişte castele, castele, desigur construite de poporul român.

Aşadar, după cum îi sade bine unui candidat nea Duda, a început să apară pe la televizor. O face din ce în ce mai des şi mai sclipitor. Din păcate pentru el, fără efect. Prinde doar la bunici şi la nostalgici ai monarhiei, adică acelora dintre ei care sunt inculţi şi nu prea ştiu cu ce se mânăncă sângele regal, dar ştiu că pe vremea când era rege, vreme pe care ei nu au trăit-o, “era bine”.

Ce şanse are Duda pentru a deveni viitorul preşedinte al României? Are exact aceleaşi şasne pe care le-a avut Năstase, tenismanul, când a candidat. Este şi el o pată de culoare, ca să nu se plictisească auditoriul. Este un fel de vedeta-starul, din “Statul Spectacol” a lui Schwartzenberg.

În încheiere, am să vă spun că postul ăsta l-am scris ca să am ceva care să se potrivească cu piesa asta:

Aşa e şi candidatura lui Duda! Începe încetişor, tăcut, apoi prinde ritm şi viteză, urmând a se termina brusc, ca apoi să lase loc liniştii şi uitării.

(Între noi fie zis, un mic secret, e virgin, deci fetelor, puneţi mâna pe el rapid, cât mai puteţi!)

Mereu m-am enervat din cauza incompetenţei funcţionarilor. Tu stai la coadă la ghişeu şi ei stau să posteze pe forum. Dar, aşa e viaţa în România. Deşi în principiu se caută femei pentru astfel de posturi, în Iaşi la ceva facultate mizeră(ca şi oraşul de altfel) se practică o excepţie, pe nume Bătăiosu Marian. Cel puţin până acum ceva vreme informaţiile acestea le puteam afla pe pagina acestui “onorabil” cetăţean român. Dar se pare că un motiv l-a făcut să facă update blogului său, astfel ca informaţiile vechi să dispară, lăsând locul altora noi. Dar, despre ce motiv este vorba, doamnelor şi domnilor? Atenţiune, linişte, Bătăiosu tocmai şi-a anunţat candidatura pentru funcţia de preşedinte al statului Român(aplauze furtunoase pe fundal)!

Deşi nu sunt de acord cu concluziile lor, a cercului TLP, Selfhelp(etc.), trebuie să mărturisesc că sunt recunoscător faptului că ei există şi că unul dintre principalele lor scopuri e lupta împotriva unor asemenea specimene de dobitoci, precum domnul Marian Bătăiosu.

Iar când te intinzi mai mult decât îţi permite plapuma, asemeni lui Labacan, croitorul lui Wilhelm Hauff, croitor care visa să devină prinţ, la final, ai toate şansele să nu iasă bine. Deci, să vedem şi să analizăm o parte din programul propus de câtre bătătios în cazul în care el ar deveni noul preşedinte “conservator-creştin” al României:

Iata unele din punctele programului meu, inca nestructurat, deoarece abia in dimineata asta am inceput sa-l elaborez, pe care va invit sa le parcurgeti, sa le comentati si sa le imbunatatiti:

Deci, da, s-a trezit prostul de dimineaţă cu visuri de mărire şi acum se plictiseşte la serviciu!

- iesirea din Uniunea Europeana si NATO si declararea neutralitatii Romaniei;
- reintregirea neamului romanesc in granitele Romaniei Mari;

Nimic mai puţin. Nimic mai uşor. Căpşunarii şi studenţii-Erasmus care se plimbă prin Europa de abia aşteaptă să ne retragem. Sigur vor aplauda la scenă deschisă decizia ta, o Bătăiosule! Cât despre cealaltă, în dragoste trebuie doi ca doi să vrea pentru a se putea. Ori ei preferă să se fure între ei, nu au nevoie de noi ca să îi mai furăm. Şi nu uita că orice unire s-a înfăptuit de la Cuza încoace în ţara noastră, ea s-a înfăptuit doar acolo unde aveam armată staţionată.

Nu o să mă leg de consifiscarea averilor nejustificate sau de alte asemenea mici prostioare, că din ăstea se pot auzi pe la toţi naţionaliştii ce au candidat politic în România sau în străinîtate. Să vedem însă, ce minunăţii ne mai propune Bătăiosu:

- organizarea celui de-al optulea Sinod Ecumenic care sa vizeze unitatea Crestinismului dinaintea marii shisme;

Bravo măi băiatule, first, vezi că e schismă! Sunt convins că papa de abia aşteaptă să vină şi să ţi se bage sub aripă. Şi unde o să organizaţi sinodul, sau cum i-o zice? La Constantinopol, aşa-i? După ce îl luaţi de la turci, nu?

- organizarea unei intruniri la care sa participe specialisti in diverse domenii, oameni politici, reprezentanti ai patronatelor, ai sindicatelor, ai clerului Bisericii Ortodoxe Romane, ai taranimii in vederea elaborarii unei strategii de dezvoltare materiala si spirituala pe termene scurte, medii si lungi a Romaniei;
- reasezarea educatiei si invatamantului romanesc pe baze crestine si nationale;

Dacă asta se face, nu mă mai fac bancher, ci jurnalist, pentru că sunt convins că o să mă cac pe mine de râs la acele şedinţe, când specialiştii o să înceapă cu ale lor, că omul se trage din maimuţă, iar semidocţii drept-creştini-ortodocşi vor susţine căiile evreiilor şi ale creştinilor. Ţăranul va vorbii despre roşiile turceşti iar politicienii, adică Bătătiosu’ şi prietenii lui despre facerea Iaşiului drept capitală a României. Cât despre învăţământ, sunt convins că vestea îi va bucura nespus pe copii! Tatăl nostru va fi obligatoriu înainte de ore? Veţi interzice jocul “Spore”?

- intarirea capacitatii de aparare a tarii prin inzestrarea si dotarea armatei romane cu armament de ultima generatie pentru a putea face fata oricarei provocari armate;
- obtinerea independentei energetice;
- stimularea cercetarii si a inventicii, a inaltei tehnologii;
- schimbarea imnului de stat;
- promovarea unei alimentatii sanatoase, naturale, a unui mod de viata sanatos, fara tutun, alcool, cafea sau droguri, si a practicarii sportului de catre populatia Romaniei, la orice varsta;
- dezbatere publica despre continuarea lucrarilor la Canalul Dunare-Bucuresti;
- proiectarea si construirea unui sistem de irigatii la scara nationala;

Uite-l pe prost! Totuşi, mă ‘ncearcă sentimentul că punctele ăstea de aici le-am mai auzit pe undeva, deşi eram un copilaş mic pe atunci. Ba, încă îmi amintesc că pe nenea ăla care a citit punctele aceastea l-a şi împuşcat poporul român(reprezentat, desigur, că dacă le era dat lor direct, probabil îi scoteau maţele cu mâinile goale).

Pe la comentarii, evident, deliciu. În orice caz, m-a spart faptul că Bătăiosu i se justifică unui extremist, Cip, care îi reproşează că nu a ales calea lui, o cale de ascensiune pornind de jos(formând un cuib, că aşa îi se zice la legionari, vezi “Cărticica şefului de cuib”) şi avansând în timp pe culmile măreţe ale legiunii;

doar un sfat iti dau: roaga-te la Dumnezeu sa-ti dezvalui calea pe care mergand te vei mantui, eu asa am facut si fac! De ce ma provoci tu pe mine, de ce ma ispitesti sa ma semetesc? Asta e misiunea mea, pe care mi-a dezvaluit-o cineva, cand in urma cu vreo 15 ani, cand am fost ales, desi nimeni nu stia cine sunt, sa port steagul la procesiunea Adormirii Maicii Domnului. E vointa Preacuratei, si asta depaseste puterea voastra de intelegere! Tu nu stii ca eu port numele Fecioarei Maria, si cel care se roaga cu smerenie il ocroteste si-l protejeaza? Tu, ca si altii, vorbesti despre ceea ce nu stii, doar dupa mintea ta! Misiunea Legiunii s-a incheiat, acum o noua miscare se va naste pentru a raspandi crestinismul in lume, si asta nu o poate face decat cineva care L-a vazut pe Dumnezeu, nu cei care-L cunosc din carti. Gata, nu zic mai mult ca iar vor zice inchizitorii Ortodoxiei ca ma mandresc!

Ce noroc pe noi, că s-a născut şi ăsta în sânul Moldovei. Şi se mai miră moldovenii când îi înjură lumea de mamă şi îi face proşti şi nespălaţi. Aloo, se aude? Cum puteţi trăi cu unul ca ăsta pe lângă voi?

Regulile le găsiţi la Ana Pauper.

Scrie prost şi ca formă şi ca şi fond. Dar lucrează la un trust serios şi adună premii după premii. Tatăl lui Tudor probabil s-ar întoarce în mormânt, dacă ar vedea ce cârnaţ lipsit de noimă înşiră editorialistul anului, care-i poartă numele ca şi premiu de gală.

Întrebarea mea: este posibil să scrii un asemenea cârnaţ, după ce ai adunat ani buni de jurnalism la Gazeta Sporturilor? Este posibil să scrii enumerări fără două puncte înainte, după ani şi ani de presă? Da, este posibil, dacă te numeşti Geambaşu. Şi de asemenea este posibil să fii şters, dacă atenţionezi prostul(cazul meu). Dar, noroc că am blog şi că treaba asta merge numai bine de un talk-back.

Se vede că în România, jurnalismul se face pe pile.

În economia modernă românească statul s-a născut pentru a proteja mediul de afaceri şi nu participanţii la acest mediu. Adică, dacă vrei să faci ceva pentru tine, trebuie să dai la fiecare trecător de care dai în drumul tău spre succes, câte o feliuţă, pentru ca aceştia să fie mulţumiţi şi să te lase să încerci să îţi faci treaba. Un fel de mic comunism, care însă pentru stat funcţionează fără risc(dacă nu mai vii tu, sigur vine altul imediat).

Acum, că veni vorba, statul care ar trebui să asigure transparenţa mediului de afaceri, are obiceiuri foarte proaste. Unul dintre acestea şi probabil cel mai rău dintre ele este că atât celor de la conducere(politicienilor), cât şi funcţionarilor(şi ei politicieni de cele mai multe ori, deşi legal nu este permis) li se permite să deţină afaceri în domeniile în care sunt practic angajaţi de câtre stat ca arbitrii. Legal(oficial), desigur nu le este permis. Dar real vorbind e ceva la ordinea zilei ca legislaţia să fie încalcată. În traducere, e ca şi cum eu aş boxa în ring pentru bani cu un adversar, în acelaşi timp eu fiind şi arbitrul acelui meci. Ce se va întâmpla? Dacă nu mă face knock-out rapid, de cele mai multe ori adversarul va pierde.

Aşa că adversarul a învăţat să se descurce în viaţă, alegând să evite bătăliile. Una dintre cele mai dese practici pe care le aplică, e să se dea lovit. Nu e frumos să loveşti persoanele căzute la pământ, aşa că statul îl cruţă, alegând să îi lovească doar pe curajoşii care stau în picioare, dar şi aici nu se aplică tuturor, pentru că statul este un animal ciudat.

În alt sens, celora care stau în picioare bine merci(străinii), statul li se închină. Nu îi impozitează, le construieşte autostrăzi, metrouri de suprafaţă, aeroporturi, toate acestea pentru nişte beneficii efemere. Ca de exemplu, pentru cel mult câteva mii de locuri de muncă plătite la limita subzistenţei. Un exemplu în acest sens îl constituie corporaţia Nokia, sosită în toamna anului 2007 să îşi facă fabrică de producţie la Jucu.

Şi atunci, dacă la nişte străini care îşi văd nestingheriţi de afacerile lor, statul le construieşte drept gaj de bună-voinţă, infrastructură din banii colectaţi de la micii actori economici băştinaşi, fără a le percerpe nimic în schimb, ne aşteptăm să le connvină micilor actori a mai da bani la bugetul unui stat corupt? Ce beneficiu au micii privaţi de pe urma taxelor care li se colectează de câtre un stat care nici măcar nu ştie a asigura un mediu de afaceri corect, dar care ştie la perfecţie să încurajeze monopolul pe culoare politică?

Prin urmare, pentru a nu plăti impozit pe profit, o sumedenie de firme(inclusiv din cele deţinătoare de monopol) au aranjat ca rezultatul exerciţiului financiar să indice pierdere, lucru care se poate face într-o infinitate de modalităţi. De exemplu, o modalitate des întâlnită este ”furtul” de materiale prime, urmat de înlocuirea lor printr-o chitanţă de la cel mai prieten dintre furnizori.

Aşa că statul în an de criză financiară, în an în care a contractat împrumut de la IMF, a venit cu o nouă găselniţă pentru a obliga firmele care se declară ca fiind în pierdere să plătească bani la bugetul statului şi anume, impozitul forfetar. Acest impozit nou, este un impozit progresiv, care se va aplica întreprinderilor ce funcţionează în pierdere, stabilindu-se în funcţie de cifra de afaceri a acestora. Se va aplica, începând cu anul curent, sumele impozabile cunoscându-se doar pe anul curent şi pe anul viitor(pe care le puteţi viziona aici), însă ele probabil vor creşte de la an la an.

Întrebarea mea e dacă forfetarul este sau nu o măsură eficientă? Se impunea sau nu, în condiţiile unui an de recesiune economică, care se manifestă în principal prin lipsa de lichidităţi pe piaţă? Va avea forfetarul efectul scontat sau va avea un efect de tip bumerang(despre care puteţi citi aici)?