astăzi am pornit în căutarea perfecţiunii.
subit, uşile înghesuitului metrou s-au închis în urma mea.
am încercat să mă aşez, dar lângă mine
o doamnă cu două şacoşe pline,
mi-a spus:
-băiete, îţi dau o castană dacă mă laşi să stau jos!
nu pot să-mi ţin plasele şi-ntra-celaşi timp şi pe mine,
deci, te rog frumos!

 

am privit senin în căutarea răsplăţii promise,
apoi am înghiţit în sec, văzând că vecinul o primise.

 

şi staţiile se succedeau rapid una după alta,
curând am dobândit noi parteneri de discuţie,
erau nişte moşi bătrâni,
pensionari socialişti ai unui stat capitalist.
vorbeau despre filozofie, artă, prostituţie:
“priveşte, totul vine de la mama natură!”, unul mi-a spus
nu am apucat să-i răspund, fiind că am fost întrerupt de altul :
“şi mama natură de la ce dumnezeu vine?
bătrâne prost, tu chiar eşti dus!”

 

au discutat apoi despre cine a apărut mai întâi, oul sau găina?
alma mater, deus ex machina sau vax albina?
mai târziu, de la atâtea discuţii, mi s-a făcut foame.
noroc că lângă mine era un domn, care avea un pachet cu mâncare.
şi apoi, apoi mi-am întâlnit dragostea.
era tânără, era frumoasă, strălucea ca o stea.
o priveam, o sărutam, ne ţineam de mână ca să nu cădem.
viaţa trecea în viteză, arzând ca focurile din infern.
nu-mi mai păsa de mine,
nu-mi mai păsa acum de pasagerii cumplitului metrou.
am uitat de castanele promise de-a lungul călătoriei,
am uitat până şi de veşnica problemă a oului şi a găinii.
oul l-am spart din neglijenţă, dar am făcut o omeltă decentă din el.
găina am gonit-o, de ce să o ţin la mine?!
fie ea liberă, doar e viaţa ei!

 

iubeam, iubeam mai departe, în timp ce trenul subteran accelera.
simţeam cum ceva trece, simţeam cum ceva fuge, era viaţa mea.

 

şi într-un final, când am ajuns la destinaţie,
bâtrân şi sătul de toate,
înainte să cobor
mi-am căutat gâina,
şi atunci am auzit un glas:
-bâtrâne, e în zadar, nu o mai căuta
ea a coborât înaintea ta!

 

şi-mi era acum frică să cobor,
mi-era teamă de ce o să întâlnesc afară.
dacă nu va fi pe placul meu?
dacă va fi zi sau noapte?
dacă va fi cald sau frig?
-prea multe întrebări pentru nimic, limbricule,
ce nu îţi e bine?
du-te mă odată, nu vezi că stă lumea după tine?!

8 Responses to “În căutarea perfecţiunii”


  1. Stii ca nu-s de tot proaste ?

  2. fanitza Says:

    asta am postat-o în fază experimentală. dacă o verificam sigur ieşea mai bine.

  3. surindolent Says:

    e chiar foarte bine, nu cred ca mai are sens sa verifici.

    imi place mai mult decat celelalte ale tale. nu te-ai straduit sa gasesti rima peste tot, e mai libera, pare mai matura.

  4. bistosh Says:

    gaina ne-a lua-o inainte !

  5. fanitza Says:

    @surindolent

    e experimentală. în stilurile pe care le-am studiat eu se mergea pe anumite clişee. în unele cu rimă şi măsură, în altele fără rimă, dar cu măsură sau chiar fără măsură…

    ce am încercat aici e un amalgam, în care să folosesc rima şi măsura pentru a reduce, respectiv a spori viteza de citire.

  6. surindolent Says:

    “stilurile pe care le-am studiat”
    ai studiat poezia?

  7. fanitza Says:

    dar, nu am studiat-o oare toţi, când eram pe la liceu? mai ales începând cu clasa a zecea, parcă! :D

  8. deea Says:

    dar perfecţiunea, ai gasit_o???


Leave a Reply