Soluţiile Zeitgeist, nişte prostii cu diplomă (1)

Am recomandat Zeitgeisturile tuturor. Personal, le consider ca fiind filme alternative ce ar trebuie vizionate de toată lumea, ca să înţeleagă societatea că pot exista şi alte puncte de opinie decât mainstream-ul. Dar în viaţa societăţii omeneşti nu e ca şi în muzică, unde fiecare ascultă ce vrea, ci trebuie să ne supunem unui anumit set de valori, deobicei gata format, dar care evoluează odată cu evoluţia noastră ca societate.

 

Însă citeam pe net, mai ales pe site-urile de ştiri, gen mediafax, hotnews că majoritatea celor din România care au vizionat Zeitgeist au luat filmul pe bune, ca pe un adevăr ţinut în întuneric de câtre cei din vârful piramidei(posibil, a celei de pe dolar). Lucrul acesta, cred eu, e mai degrabă trist, el reflectă încrederea noastră, a românilor în politicieni.

 

Am văzut deseori pe site-uri de cotidiane, mai ales în cadrul articolelor legate de criza econimică(actuală sau cea din 29) comentarii de genul: „ia vizionează Zeitgeist, nenişor, ca să vezi şi tu de ce e aşa”. Zeitgeist ăsta este, deci servit ca un etalon al adevărului absolut. Zeitgeist trăieşte pe laptopuri. Zeitgaist produce oooo-uri. Zeitgeist luminează minţi. Datorită lui Zeitgeist, toată lumea care nu a citit o carte, dar în schimb a jucat Quake, Counter sau Sims şi Solitaire, ore în şir, poate afirma faptul că producerea actualei crize a pronit din vina americanilor, care au pompat asiduu dolari pe piaţă, fără nicio acoperie. De asemenea această lume poate afirma şi chiar afirmă uneori, fără să o chestionezi că soluţia la criza 2008 este renunţarea la mecanismul monetar, înlocuirea muncitorilor cu roboţi. Lăsarea omului liber să cugete la stele şi să mediteze prin biblioteci. Renunţarea la legi, realizarea unei distribuţii unitare a averii, precum cea din socialismul utopic, vor contitui cheile principale ale noii ordini mondiale. Care de fapt, nu va fi ordine, pentru că nu vor exista sefi, lumea ajungând deja la un nivel suficient de avansat ca fiecare individ să fie capabil de a lua decizii pentru el înşuşi. Aceste soluţii fac parte din proiectul Venus, un proiect pe care proiectantul său, Jacque Fresco vrea să îl vadă implementat în practică.

 

Cine este acest Jacque Fresco? Un inginer-arhitect, şi asta cred eu, spune tot. Unul ca ăsta habar nu are ce e şi cu ce se mânăncă realitatea. În plus are 92(93 în martie 2009) de ani. Bănuiesc că ştiţi şi voi cum gândeşte o persoană la 90 de ani. Pe pagina lui de wikipedia, se specifică că a ajuns destul de repede în armată, ca şi proiectant-designer. Păi, nici mult iubita noastră Fantasaya, arhitecta cu bani de la părinţi nu a ajuns în armată aşa de grabnic. Îţi trebuie ceva pile ca să ajungi să proiectezi designul la elicoptere şi avioane în armata Statelor Unite. Deci rezultă că Fresco ăsta, cel mai probabil nu a lucrat deloc ca şi vânzător. Sau că nu a stat în viaţa lui pe o linie, în fabrică. Dar el vine cu soluţii care mai de care, soluţii capabile să desfiinţeze legi…

 

Ca să vă explic de ce un inginer bun în teorie, în practică devine un imbecil, o să combat una dintre soluţiile lui magistrale. Într-o intervenţie din Zeitgesit, afirmă că în loc să dăm legi de circulaţie referitoare la limitarea de viteză pentru a preveni accidentele, am putea monta sonare şi radare pe maşini, prin intermediul acestora, maşinile putând frâna sau opri când ar fi prea aproape unele de altele.

 

Bune ideile babacului Fresco. Dar ce ne facem dacă eu am o Dacie berlină şi prietenul meu, un bizon conduce în spatele meu o Skoda Octavia? Eu nu pot merge cu mai mult de 90 de kilometrii într-a 4(într-a 5-ea dacă o bag trepidează ca mama dracu’). El în spatele meu poate merge extraurban cu 120 km/h la un consum aproape optim într-a 5-ea. De fiecare dată când se apropie de mine într-a 5-ea să mă depăşească eu depăşesc linia de separaţie e benzilor şi mă bag în faţa lui, astfel ca radarul să îi frâneze şi chiar oprească maişina. Ce e de făcut? Dată fiind psihologia conducătorilor auto, marea majoritate, nişte ţărani la volan, aceştia ar face tot posibilul să nu fie depăşiţi de cei spatele lor. Ce să mai vorbim de situaţia gen Sinaia decembrie 2008, când ar fi o tortură să tot porneşti maşina, datorită faptului că aceasta s-ar tot opri, fiind prea aproape de cea din faţa sa. Şi tortura asta ar ţine vreo 4 ore. Ce ne facem? Fresco ar fi franc: luăm elicopterul… că doar i-am putut viziona în Zeitgeist, casa lui ultra-modernă, dotată cu un elicopter.

 

E uşor să fii un inginer babalâc, iar după ce ai dus o viaţa bazată pe pile şi relaţii, apoi să dai soluţii societăţii „nedrepte”. Măcar de ar tăcea şi şi-ar vedea de vila lui(pe care, apropo, îşi face şi publicitate în Zeitgeist, că vrea să o vândă). E alta să fii un muncitor 12h pe zi(şi sâmbătă inclusiv) în Malayesia şi să priveşti Nike ca pe un salvator.