Minciună

e de ajuns o mică şi neînsemnată minciună
ca o mare parte din lume
să se prăbuşească
asemeni colapsului unui castel din cărţi de joc.
chiar dacă cărţile sunt regi şi dame,
sau simplii doieri,
efectul rămâne mereu unul dramatic.

 

când am fost mic,
mama mi-a spus să învăţ
construind o structură,
asemeni unui zid din cărămizi,
pornind de la bază.

 

însă m-a şi avertizat atunci:
vezi să nu laşi spaţii goale…
altfel rişti ca întreaga ta structură
să se prăbuşească…
şi nu e nimic mai greu şi mai trist,
ca la capăt de drum
să te trezeşti zăcând în praf
şi în mizerie…

 

şi iataă-mă acum
construindu-mi o casă
dar în loc de cărămizi, eu zidesc minciuni
şi zidul mă apasă
din ce în ce mai mult
oare aceasta casă-mi va ţine de cald la iarnă?
oare-mi va fi un acoperiş în faţa ploii?

 

mă mai întreb acum,
oare nu ar fi mai trainică o casă fără uşi,
decât una clădită din minciuni?