Poţi să visezi?

câteodată de pe înstelatul cer
o stea se desprinde
ea cade şi provoacă celor care dorm
un vis
despre apus.
un vis
despre nespus.

 

şi noaptea are uneori
semne de întrebare
poţi să le ascunzi
poţi să le arunci
dar mai devreme sau mai târziu
te vei confrunta cu ele.

 

societatea e o minciună
poţi s-o iubeşti,
poţi s-o dansezi…
dar într-un final muzica
se va opri.
şi atunci,
de unul singur
te vei trezi.

 

uneori e zi,
uneori e noapte,
tot aşa şi sufletele noastre
trec prin multiple stări,
uneori mai sentimentale,
alteori mai obscure.

 

dar în final
vei ajunge
mereu la aceaşi concluzie:
că în lumea aceasta efemeră,
cel mai bun lucru
pe care îl poţi face
şi singurul care contează
cu adevărat
e să iubeşti.

 

iubeşte,
pentru că
dragostea nu se măsoară
în nimic
nici în secunde,
nici în intensitate…

 

iubeşte,
pentru că
dragostea e o uşă
ce odată deschisă
te lasă să lasă să pătrunzi înainte
în astă lume plină de visare,
te lasă să percepi
semenele de întrebare,
ca fiind o problemă deja rezolvată
ca fiind o dragoste de mult uitată…

 

iubeşte!