Există Dumnezeu?

Întâi, vă reamintesc că am făcut secţiunea asta într-un mod constructiv. Cine dă peste postul acesta este liber să îşi spună părerea, preferabil argumentată. Ceea ce voi scrie eu, e ceea ce cred în momentul de faţă. Odinioară am crezut alte lucruri. Şi sunt sigur că nu voi muri cu ceea ce cred acum.

 

Dumnezeu, în sensul biblic nu există. Ar fi absurd, ar exista prea mulţi dumnezei, răspândiţi peste tot prin lume, fiecare acceptat de un grup mai mare sau mai mic de oameni. Dacă ar exista, nu ar fi oare de imaginat o partidă de şah, la un ceai, între Alah şi Dumnezeu, precum întâlnirea dintre Confuscius şi Lao-Tse?

 

Teoriile moderne ale timplului, spaţiului şi universului, admit prezenţa unui creator. Mie, nenumărându-mă printre acei care cred că omul este o maimuţă cu creier, mi se pare că există chiar doi creatori. Unul care a creat universul şi unul care „a creat” rasa umană, ca locuitoare e planetei pe care o locuim astăzi.

 

Mai exact, ce cred eu? Că un nenea mare şi pe care nu o să îl înţelegem vreodată s-a pus şi a meşterit printr-un procedeu, pe care odată s-ar putea să ajungem să îl definim, ceea ce numim noi astăzi univers. L-a meşterit cu un scop vădit(pecis), dar pe care probabil nu o să îl percepem niciodată.

 

Apoi a existat un alt creator. Acesta este adevăratul Dumnezeu pentru noi. El a căutat un loc propice experimentului său. L-a găsit pe a treia planetă a egocentricului nostru sistem solar. După mai multe experimente în care s-au jucat cu natura în scopuri cunoscute de ei(eu cred că Dumnezeul nostru este o civilizaţie) au eliminat ceea ce numim noi astăzi dinozaurii şi au pus bazele începuturilor societăţii omeneşti.

 

Pământul a fost populat cu oameni după un algoritm foarte precis. La început zeii, s-au implicat în viaţa societăţi, cel puţin aşa se pare după ceea ce găsim în izvoarele vechi. Marile piramide, fortăreţele incaşe sunt proiecte pe care o societate nematură nu avea cum să le implementeze, fără ajutorul cuiva care să posede cunoştiinţele tehnice superioare necesare proiectării şi construirii lor. De asemenea se spune că o societate poate fi caracterizată din punct de vedere al evoluţiei, după valoarea femeii în societate. Pentru că cu cât e mai evoluată în accepţiunea noastră, cu atât se bazează mai puţin pe forţă, deci femeia este respectată. Privind rolul femeii în societatea egipteană şi decăderea la care s-a ajuns în prezent, presupune desigur că s-a produs o involuţie, fapt care ar admite tangenţele egiptenilor antici cu o civilizaţie superioară.

 

Cred că, cu toţii am auzit, măcar câte ceva despre legenda Atlantidei, despre care eu aş vrea să citesc cât mai multe. Fără a fi foarte bine documentat, privesc oraşul-insulă construit din aur roşu, ca pe un ecosistem artificial construit de câtre întemeietorii civilizaţiilor, şi servindu-le ca o bază principală din care au interacţionat cu tânăra omenire,

 

Treptat au introdus oameni în ecosistemul lor(era nevoie de cineva care să şteargă praful) şi astfel au apărut legende despre Atlantida. Oamenii au dobândit noi cunoştinţe, cunoaşterea ducând la putere, iar puterea la corupere. Astfel au apărut dezbinările şi Atlantida „s-a scufundat”, creatorii zburând pentru o perioadă din viaţa omenirii.

 

Totuşi, s-au întors, nu vizibil însă, de data aceasta sunt mai preacuţi. Altfel cum se explică că după trei-patru milenii de epocă întunecată, în 1903 are loc primul zbor? În 2003, la doar 100 de ani de la primul zbor, putem privi lumea cu alţi ochi. Electrictate implementată, condensatoare, diode, frigidere, circuite integrate analogice şi digitale, supermagazine, maşini, aviaone cu reacţie, navete spaţiale…

 

Mie unuia, un salt atât de brusc al nivelului tehnlogic în o sută şi ceva de ani nu mi se pare imposibil fără intervenţia cuiva, care chiar ştie ce face.