Compunere în dulcele stil clasic

Mi-a plăcut mereu apa de ploaie. Să o aud şiroind pe covorul de frunze îngălbenite prematur a toamnă.

 

Clujul e un oras minunat toamna. Aerul acela ploios aducător de gri dorian poartă cu el o mireasmă tomnatică ce nu mai poate fi găsită în niciun alt oraş românesc. Îmi amintesc clădirile sumbre, plumburii, cum arătau înainte marea renovare Boc. Îmi amintesc aerul acela tomnatic de acum câţiva ani, aerul acela pe care îl priveam atât de admirativ. Un aer născut din carosabilul umed, din bălţile bulevardelor centrale clujene, din visele mele de student proaspăt recules din vacanţă.

 

Aerul acela a trecut, devenind istorie. Centrul Clujului a devenit din acel centru urban distant şi rece, un centru cald şi colorat. În celelalte anotimpuri arata foarte… european. Totuşi… acum îmi lipseşte acel gri de toamnă plumburie.

 

Să rămân însă să mă bucur admirativ de coloratele fulare şi eşarfe ale drăguţelor studente care trec prin centru, fulare ale căror culoare pare să se asorteze întrucâtva cu noul centru clujean.