Problema de rezolvat

Cugetând îndelung, domnul Năstase şi-a dat frâu liber la mânuţe şi a scris şi publicat următorul articol:

„Doar dupa emisiunea de asta seara de la Realitatea Tv, am inteles rezultatul nostru de la Eurovision. Desi melodia a fost apreciata de catre profesionisti, Romania s-a clasat pe locul 20, voturile din tarile europene, mai bine zis lipsa de voturi, dovedind starea de izolare, de ruda saraca in care a adus Romania Traian Basescu.
Puteti sa-mi dati exemple de multe vizite de stat sau oficiale ale sefilor de stat straini in Romania sau invitatii pentru Basescu in strainatate, la invitatia unor sefi de stat in ultimii ani?
Basescu a reusit sa izoleze Romania mai rau decat pe vremea lui Ceausescu.”

Din moment ce această analiză vine de la un expert în „relaţii internaţionale”, ar fi cazul să analizăm afirmaţiile domnului Năstase… doar ele dau tonul în politca mondială, nu?

Mai întâi, fostul premier porneşte de la premisa care afirmă că „melodia a fost apreciată de câtre profesionişti”. Părerea mea e că acei profesionişti s-au referit probabil la voci, nu la piesă. Cei care au apreciat piesa „Pe o margine de lume”, ca fiind cea mai bună, au fost compozitorii şi textierii a căror piese se întreceau în concurs. Ori, ei au apreciat-o din punctul de vedere a calităţii textului. În practică piesa s-a dovedit a fi jalnică. Şi era normal să se întâmple astfel, când te prezinţi acolo cu un „Vivo per lei” reloaded în anul 2008. Eu unul, nu aş fi votat nici în silă piesa respectivă. Păcat însă, de vocile celor doi interpreţi.

Dar să trecem peste aceste constatări şi să revenim la premisa domnului Năstase. România avea piesa câştigătoare după aprecierile profesioniştilor. Dar nu a câştigat pentru că Traian Băsescu a izolat ţara din punct de vedere diplomatic. Interesant?! Din ce a scris domnul Năstase rezultă că pe locurile fruntaşe trebuie să se fi clasat ţări foarte active din punct de vedere diplomatic. Să vedem deci? Pe primul loc s-a clasat Rusia, o Rusie care tot ameninţă occidentul cu întreruperea furnizării de resurse naturale. Pe doi a ieşit Ucraina. O Ucraină, de asemenea foarte „cunoscută prin diplomaţie”. O Ucraină care a făcut ca preţul metrului cub de gaz din România să fie cel mai scump din Europa. Pe trei au venit Grecii. Mari turişti şi „excelenţi diplomaţi”(mai ales în relaţiile cu americanii). S-au mai clasat în apropiere de podium Armenia, Norvegia şi Azerbaijan. Acest lucru desigur s-a întâmplat de pe urma relaţiilor dimplomatice de care benificază aceste ţări. Mai ales Armenia şi Azerbaijan, „cunoscute” îndeosebi pentru preşedinţii foarte abili în popularizarea imaginii în străinătate, ţărilor pe care le reprezintă.

Cu toată inactivitatea de care a dat dovadă preşedintele Traian Băsescu, la segementul investiţii străine stăm bine, dacă e să luăm în calcul condiţiile de recesiune din exterior. În 2007, 3 companii multinaţionale de renume şi-au deschis unităţi de producţie în ţara noastră, nivelul investiţiilor străine scăzând în acelaşi an, cu doar aproximativ 23%. Nivelul de trai, însă a crescut. Acest lucru este ceea ce ne interesează pe noi, cetăţenii României, nu vorbe aruncate în vânt despre cum suntem priviţi noi la nivel diplomatic.

Cât despre preşedinţi străini care au venit în România, Adrian Cioroianu, a adus summitul N.A.T.O. la Bucureşti. Şi cu ce am devenit mai buni prin acest lucru? Trăiesc eu mai bine pentru că am primit vizita a multor şefi de stat? Nu, eu trăiesc mai bine de pe urma creşterii nivelului de trai. Iar pe timpul mandatului lui Băsescu nivelul de trai chiar a crescut. Poate nu e vina lui, dar noi, electoratul, vom ţine minte perioada Băsescu ca perioadă a integrării României în UE, ca pe o perioadă în care marile companii au pătruns pe piaţa din România, ca perioadă în care noi românii nu a mai trebuit să mergem în vest pentru a ne cumpăra nişte produse uzuale, precum un notebook sau un telefon.