Vine Crăciunul

V-ar surpinde dacă v-aş spune că suntem mult mai aproape de Crăciun, decât, poate ar părea la prima impresie?

 

Azi, 10 aprilie 2008, simt iminenţa Crăciunului în aer, în aerul acesta ploios, plin de praf şi de diverşi monoxizi şi dioxizi ai carbonului. Simt cum un alt aer, un aer mirific de sărbătoare se înalţă sus, câtre cerul înnorat, al acestui oraş multicultural, Cluj-Napoca. Oraşul este împodobit pe alocuri cu ornamente ce ţin de specifiul sărbătorii, precum beculeţe, brăduţi şi fulgi de zăpadă din plastic uitaţi printre stâlpii ce servesc în principal reţelelor ce aprovizionează cu electricitate.

 

Unii o să spuneţi că am înebunit, dar, oare gunoaiele devârsate pe la marginele trotuarelor, nu denotă faptul că oamenii şi-au luat liber de la serviciu şi se pregătesc spre a întâmpina evlavioşi sărbătoarea naşterii Domnului?!

 

Oare, marile ofertele şi promoţiile prezente în mai toate marile magazine şi mall-uri din ţara noastră nu indică chiar iminenta prezenţă a acestei minunate sărbători în casele noastre? Oare, traficul acesta infernal, mai ales în orele de vârf, nu este şi el, de fapt, un produs al apropierii sărbătorii Crăciunului?

 

Nu pot să nu mă minunez de câte lucruri se petrec, chiar fără ca noi să băgăm de seamă, lucruri care conduc clar, câtre un singur fapt, venirea Crăciunului. Ştiţi voi câţi porci s-au tăiat astăzi în abatoarele din România? Dacă ar fi să ne luăm după statisticile în care se prezintă câţi dintre „aleşii” noştri sunt prezenţi la şedinţele guvernului, am putea presupune că marea lor majoritate au fost deja sacrificaţi pe masa tăierii pentru a satisface foametea poporului.

Vine Crăciunul şi uite, unii ne anunţă cum că, de fapt ar veni Paştele şi ne îndeamnă să cerem ouă de la domnul Adrian Năstase. Pentru că, da, domnul Adrian Năstase e mai nou un mare producător de ouă vopsite. Ouă vopsite multicolor, în culorile blogosferei, dar predominant în galben, culoare a bogăţiei.

Vine Crăciunul şi… uite, că prin porturi, marinarii se întorc în sânul naţiunii! Intră prin birturi, se aşează la mese şi dau gata sticle de rom, de bere şi uneori de şampanie. Cuprinşi de spiritul sărbătorilor, încep să povestească câtre oricine cine stă şi îi ascultă, şi în principal câtre poporul român. Încep apoi, prin poveşti, să se laude, cu câţi peştişori au prins şi cum vor putea aceştia să se încadreze în ipostaza de masă a poporului. Când le reproşează cineva acestor marinari faptul că nu au prins decât peştişori mici, ei se iau în gură cu protestatarul, numindu-l „ţigan împuţit”(o formă de alint românească, regionalism din sud), iar mai apoi când trebuie să se justifice în faţa poporului, marinarii acesştia dau vina pe vreme, pe barcă, pe cârmaci, pe orice, dar numai pe ei nu.

 

Şi cum să nu simţi că vine Crăciunul, când până şi la mesele politicienilor domneşte tăcerea?! Pentru că da, ei au pornit să colinde prin popor, colindă care are loc odată la 4 ani. Dacă nu aveţi cu ce să îi serviţi, nu vă îngrijoraţi, vă vor servi ei pe voi, pentru că au cu ce, de la cuvinte până la pomeni publice. Trebuie doar să îi primiţi în inimile voastre şi mai apoi în mâinele voastre, când acestea vor ţine încordate ştampila viitorului nostru.

 

Iar, în încheire, cu ocazia iminentei apropieri a Crăciunului, pentru a aduce lumina şi iubirea(mai ales între voi) în sufletele voastre, dragi români şi dragi politicieni, permiteţi-mi să vă dedic, precum obişnuieşte să o facă pe blogul său, camaradul Mihnea Georgescu, da, acel Mihnea care susţine originea divină a maestrului său Adrian Năsatse, un cântec, dar, un cântec de Crăciun!