Problema de rezolvat

Ideologia naţionalismului, reprezentat prin derivata sa, ultranaţionalismul, şi-a făcut culcuş chiar în România zilelor de astăzi.

Totul a început în anul 2000, pe când(să o zic frumos) unul dintre fraierii afoni care încerca să îşi facă loc cu coatele în pseudo-industria de metal existentă la acea vreme în România, pe nume Tudor Ionescu, a pus bazele organizaţiei Noua Dreaptă.

Probabil, beneficiînd în prealabil de o educaţie patriotică, rămăşiţă a perioadei romantice şi a implementării comunismului în România, acest Ionescu nu s-a lăsat şi a perseverat, devenind din patriot, ultranţionalist convins. Să nu uităm faptul că Ionescu a copilărit în vremea tranziţiei timpurii, pe când se rockul şi metalele extreme tocmai păşiseră pe uşa larg deschisă a publicului român.

A crescut într-o epocă în care trash-ul şi death metal-ul erau la modă. Pentru cei mai tineri dintre noi sau pentru cei care nu au avut tangenţe cu universul respectiv, AICI puteţi citi, cam care era atitudinea ascultătorilor de muzică pe atunci la noi în ţară. Repet, pe vremea respectivă, internetul era încă la început, astfel că publicul nu avea acces la o bază largă de informaţie. În România, consumatori de muzică, care existau în aceea perioadă în rândul generaţiei tinere(la modă) se împărţeau în două categorii, aflate în conflict. Era vorba de metalişti şi depeşişti. Nu vreau să intru în detalii, dar aceasta a fost lumea în care a copilărit Tudor Ionescu, şeful şi fondatorul organizaţiei Noua Dreaptă, şi pentru a înţelege penibilismul acestei mişcări, susţin eu, este necesar să înţelegem contextul care a produs apariţia sa.

Cum a fost fondată noua dreaptă. Tinerii respectivi, pentru că, desigur, Ionescu nu a fondat Noua Dreaptă de unul singur, aveau cunoştiinţe vagi despre ideologiile de extremă, atât şi cea stângă, dar cu precădere cea dreaptă. Sigur citiseră “Mein Kampf”, cartea lui Adolf Hitler, constituind, pentru cei care nu ştiu, un must-read al celor care se orientează câte limitele dreptei. Foarte probabil deja le căzuseră în mână ”Cărticici ale şefului de cuib”, păstrate până atunci ascuns, de unii nostalgici ai mişcării conduse cândva de Corneliu Zelea Codreanu. Pe măsură ce timpul trecea, piaţa muzicală din România începea să fie din ce în ce mai largă, iar pe vremea când unii ascultau Animal X şi pe cele două Andree la televizor, pe piaţa muzicală underground din România au început să pătrundă adevăratele metale extreme, black-metal-lul, industrial-ul şi parcă mai puţin extremele dark-metal şi doom-ul. S-a constituit mai apoi Bestial Records, cu sediul în Timişoara, întreprindere care pirata diverse casete cu muzică extremă şi le distribuia apoi, desigur contra preţ prin poştă, oriunde în ţară. De asemenea, se ocupau şi cu vânzarea de diverse accesorii destinate categoriilor de ascultători de metale.

Casete cu muzică de acest gen, mai mult ca sigur au căzut în mâinile a cel puţin câtorva dintre indivizii care formau grupul lui Tudor Ionescu. Foarte probabil aceştia se întâlneau şi dezbăteau larg aceste probleme, legate de muzică şi ideologii politice, în diverse crâşme. Acolo, datorită dezbaterilor, ei au reuşit să se “culturalizeze” devenind la curent atât cu noutăţile din muzica extremă, cât şi cu cărţile “adevărate” care meritau citite şi cu realitatea contextuală de astăzi a doctrinei legionare.

Toate acestea întâmplându-se, trebuia să vină ceva care să producă scânteia. Trebuia să fie ceva care să constituie picătură care varsă paharul. Şi a fost. “American History X”, este un film în care carismaticul Edward Norton joacă rolul unui neo-nazist, care în final se reabiltează sau nu(acest lucru rămâne la latitudine celor care vizionează filmul). Filmul luptă împotriva urei rasiale, arătând circularitatea urei, într-o manieră mai mult obiectivă decât subiectivă. Aşadar, fiecare este liber să înţeleagă din acel film cât poate şi, desigur, ce poate.

Totuşi e ciudat faptul că un film, creaţie americană, a stat la baza creerii organizaţiei româneşti de extremă dreaptă, Noua Dreaptă. De ce insinuez eu că a stat la baza(afirmaţie, pe care soldatulpolitic88 sigur o va nega, am să scriu la sfârşit şi de ce)? Dacă o să urmăriţi filmul, o să observaţi că există o similaritate între începuturile Noii Drepte şi ceea ce se petrece în film. Şi, în principal formaţia care cântă în concertul la care particpă personajele principale din film are o mare asemânare cu trupa pe care o formează Tudor Ionescu, adică “Brigada de Asalt”.

Într-un fel, această inspiraţie din filme, nu e o noutate pentru lumea underground românească, pe acelaşi principiu bazându-se explozia de ultaşi în multe brigăzi care până atunci nu aveau mulţi susţinători, după ce filme, precum “Green Street Hooligans” sau “The Football Factory”, rulau pe calculatoarele tinerilor microbişti uşor influenţabili din România. Sau, de pildă, după ce “8 Mile” a rulat prin cinematografele româneşti au avut loc foarte multe competiţii cu bătălii verbale între rapperii undergound de la noi din ţară.

Deci, muzică extremă, cărţi extremiste şi un film, cireaşa de tort. Brusc, Tudor Ionescu decide că nu se mai poate astfel şi hotăreşte formarea urgentă a Noii Drepte.

Ce este reprezintă Noua Dreaptă v-am mai explicat aici. Totuşi mă repet, reprezintă o organizaţie de laşi care nu au puterea şi voinţa să se cosntituie ca şi partid politic, ci preferă să acţioneze din spatele unei organizaţii fantomă. De ce? Pentru că sunt fustraţi şi pentru că le e frică să răspundă în faţa legii.

Şi totuşi, cum a ajuns Noua Dreaptă să fie promovată printr-o formaţie obscură de muzică. Adică, cum un proiect care se dorea a fi ceva serios a ajuns să se identifice cu numele formaţiei conduse de liderul proiectului? Această dovadă vie a penibilismul se poate confunda, de altfel cu urlete aşa zişilor fani(deoarece fanii respectivi sunt tot membrii şi simpatizanţii Noii Dreapte) la un concert al “Brigăzii de Asalt”. Celor care nu aţi avut ocazia, vă recomand să treceţi pe acolo, pentru a admira grotescul unui astfel de spectacol. Însă, aveţi grijă, pogo-ul e permis!

Şi, tot pe această cale ţin să le atrag atenţia urmaşilor lui Codreanu asupra faptului că cei de la Brigada de Asalt se folosesc de numele a celui care a fost Corneliu Zelea Codreanu în scopuri personale(în piesele lor). Deja prea multă lume şi-a bătut joc de Codreanu după cum a vrut. Le veţi permite unora care confundă crucea celtică cu un simbol naţional să continue acest circ, cântând chipurile, rock identitar(ha-ha-ha) în numele lui Codreanu?

Şi toate acestea pentru ce? Pentru credinţele aburde ale unora, cum că naţiunea română ar fi mai mult decât e. Pentru credinţele unor fustraţi care nu au reuşit să ajungă acolo unde îşi doreau(locuri de muncă, nivel social), pentru că nu au prea dat pe la şcoală atunci când trebuia.

Ce ne spun ei? Ne spun că acum, la început de secol XXI, când deja s-a ajuns la concluzia că oamenii sunt egali între ei, cel puţin la naştere, că noi, românii suntem superiori. Că noi, românii suntem mai mult. Cu ce anume suntem mai mult? Ce anume am lăsat noi lumii? Cu ce anume am fost mai buni? Ce anume ne face pe noi să fim superiori faţă de unguri, să zicem? Noua Dreaptă, promit să aştept şi să contabilez răspunsurile voastre.

Dacă eram o ţară care a lăsat ceva în urma ei, poate, poate, se impunea să dăm dovadă de acest naţioANALism. Dar ce am lăsat noi, pe masa omenirii? Înafara de prostie, desigur. Acolo suntem campioni. Ce faceţi voi, dragă Noua Dreapta, nu se numeşte naţionalism. Nu se numeşte ultranaţionalism! Se numeşte penibilism!

Înainte să veniţi să îmi spuneţi că noi românii suntem un neam superior, care putem mai mult. Care avem o “tradiţie” şi “istorie” măreaţă, pe care nu o putem uita. Înainte de toate acestea, luaţi loc şi vizionaţi acest minunat scurt film. El reflectă mult din realitatea satelor româneşti(nu, nu sunt sate ţigăneşti)! Vizionare plăcută!

Eu zic să fim recunoscători că noua ordine mondială ne dă această şansă de a trece cu vederea trecutul nostru. Şansa ca toţi oamenii, măcar să pornească de pe picor egal. Aşa avem şi noi o şansă. Şansa de a putea înfăptui ceva. Mică, recunosc, dar există. Să nu îi dăm cu picriorul de dragul unui naţionalism prost înţeles şi prost conceput! Să nu îi dăm cu piciorul pentru că aşa ne spun nişte fustraţi nerealizaţi în viaţă! Spuneţi NU Noii Drepte!

Evident că îşi va face din nou apariţia(deşi încă mai sper că nu), soldatulpolitic88, despre care am scris aici. El va infirma cele scrise aici, ca şi cum acestea ar fi false supoziţii. Va încerca să distorsioneze adevărul în favoarea sa. Dacă îl veţi combate, va distorsiona ceea ce a spus în prealabil, încercând să ajungă la un punct în care mai are măcar o parte din argumente viabile. Va comite, ca deobicei, greşeli elementare de gramatică, ceea ce pentru el, chipurile, un jurist, constituie o abatere gravă. Se va învârti în cerc, ca deobicei. Da, pentru că el este, după cum puteţi vedea la el pe blog, anti-anti-fascişti, nu pro-fascist. Iar, în final, dacă vede că nu are ce face în faţa “ignoranţei” interlocutorilor săi, nu te va înjura, ci îţi va spune un frumos:”Dumnezeu să te ierte!”

Soldatulepolitic88, dacă doreai să faci ceva pentru România, trebuia să nu te faci jurist! Productivitate e ceea ce ne lipseşte nouă, acum, că, slavă Domnului, papagali, precum tine, avem o grămadă!