Problema de rezolvat

Macrounivers->Univers->Super-roiuri de Galaxii->Roiuri de Galaxii->Galaxii->Sisteme Solare->Terra->Eu

Amanta dumnealui

cu 10 comentarii

Era cu câţiva ani mai mare decât mine. Era totuşi o difernţă de vârstă, la acea vreme aveam doar 16 ani. Dar o diferenţă de înălţime nu prea era, şi asta e drept.

 

Eu mergeam la şcoală pe vremea aceea şi atunci l-am întâlnit. Era atât de frumos, ah şi ce matur era, atât de matur. Avea mustaţă neagră pe vremea aceea, nu ca acum. L-am revăzut acum o lună când am fost la Kaufland, în raionul cu legume. Lucra acolo.

 

O să îmi amintesc mereu prima dată când ne-am întâlnit. A fost într-o dimneaţă, când mergeam la şcoală. Eram de fapt în şcoală. El venise să îşi predea obişnuitele lui ore de geografie. Pe atunci era încă profesor. Ne-am întâlnit la şcoală. Eu fumam în baie şi el a dat buzna peste mine. A fost dragoste de la prima vedere. Din partea lui. Mi-a spus că fac un lucru rău, că fumez, că fumatul dăunează grav sănătăţii. Eu l-am întreabat: ce e sănătos atunci?! Şi el mi-a răspuns că nu poate să îmi spună în cuvinte, dar că, dacă vreau, o să mă înveţe el ce e sănătos. Nu ştiam dacă doream, însă mi-a spus că acesta va fi micul nostru secret. Acesta şi faptul că fumasem în baie. A spus că altfel, faptul că am fumat în baie va fi şi secretul directorului.

 

Nu îmi doream una ca asta. Ştiam că domnul director nu poate ţine un secret. Şi că va dori să îl împărtăşească şi părinţilor mei.

 

Aşa că am acceptat. Nici acum nu regret. A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de până atunci. Abia după ce am împlinit 17 ani am fost mai ferictă de atât. Dar despre asta, altădată.

 

Îl iubeam. Iar el mă iubea mai mult decât îşi iubea nevasta sau copiii. Cred asta, fiind că stătea mai mult cu mine, decât cu ei. O, cât mă iubea, mi-a luat odată cadou şi un inel de cositor alb. Odată când am mers la film, mi-a dat un trandafir artifical, parfumat cu Unisex. A fost un moment atât de romantic. Mi-a spus atunci că trandafirul pe care el mi-l face cadou, nu e unul oarecare şi că avea să dureze o veşnicie, la fel ca şi dargostea lui pentru mine.

 

Avea o mare pasiune pentru maşini. Era colecţionar. Vorbea la neşfărşit despre ele şi despre cât de dragi îi sunt. Avea două dacii papuc şi o dacie 1310 albă. Cu ultima m-a plimbat în timp ce îmi povestea că din cele pe care le are, e preferata lui. Mi-a spus că are 42 de cai putere. 42 de cai, oh ce senzaţie… când eram cu el cu maşina, mă gândeam că sunt într-o căruţă trasă de 42 de cai. Trebuie că aveam această impresie pentru că maşina lui chiar mirosea a căruţă.

 

Într-o zi m-a adus cu maşina acasă. Iar la ai mei li s-a părut ceva suspect, că proful de la meditaţii mă aduce acasă cu maşina. Şi ei nu au ţinut secret, spunându-i tot directorului.

 

M-a căutat în acea seară, dar eram pedepsită. A dat de mine peste două zile, urmărindu-mă cât timp m-am dus jos la magazin după pâine. M-a strâns în braţe. Mi-a spus atunci cât de mult mă iubeşte, cât ţine la mine. Dar că trebui să nu ne mai vedem. Că e spre binele meu. Că e o lume rea. Care nu cunoaşte şi nu înţelege dragostea. Mi-a dat atunci cadou o casetă de la formaţia Vama Veche, şi mi-a spus să ascult Epilog, pe side B, ultima şi că ascultând piesa aceea o să înţeleg exact faza în care a ajuns relaţia noastră. Am luat albumul, dar nu l-am ascultat niciodată. Mie îmi place muzica de club.

 

Nu ne-am mai văzut mult timp de atunci. Eu am fost transferată de la acel liceu. El a fost destituit din funcţia de profesor. Mai târziu am aflat că s-a despărţit şi nevastă-sa de el şi că ajuns pe drumuri.

 

Dar acum mă bucur că l-am revăzut în acea sâmbătă la Kaufland. Lucrează acolo, e manipulator la raionul de legume. Înseamnă că şi-a refăcut viaţa. Mă bucur atât de mult pentru el.

Written by dilEMA

ianuarie 17, 2008 la 3:32 pm

10 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Foarte bine povestita, curge. sfirsitul ar fi trebuit sa fie un pic mai…cum sa spun, mai filozofic, mai ironic. Insa in general esti un povestitor bun ma fanitza. :-) Bravo.

    balauru

    ianuarie 17, 2008 at 4:17 pm

  2. Filed under: Cugetari — dilEMA @ 3:32 pm

    balauru, eu am am scris, nu e meritul lui făniţă. el nu ştie să scrie decât poezii din ălea naşpa.

    eu sunt noua locatară a acestui blog :P

    am să merg să comenetez prin toată blogosfera să văd cum vine lumea să îmi admire pozele. ca la anaayana. şi o să scriu şi eu despre salvarea copacilor şi despre dragoste.

    ăsta e doar primul meu text din jurnal… nu am mai scris de mult timp, trebuie doar să îmi intru în mână.

    dilEMA

    ianuarie 17, 2008 at 4:29 pm

  3. bine, atunci toate laudele le transfer la tine :-)

    bai n-ai ce zice, anaayana e o fata frumoasa sau cel putin asa arata in poze. are ce arata bre.

    despre dragoste, cel mai bine. e lipsa bre, mare lipsa.

    succes si sa nu ma dezamagesti.

    balauru

    ianuarie 17, 2008 at 4:58 pm

  4. Dumnealui este un manipulator de rosii flescaite :)

    nicolef42

    ianuarie 18, 2008 at 9:53 am

  5. .. îi clar, aici se poate râde doar dinţos. mişto. foarte mişto. hî hî hî.

    Cougar

    ianuarie 18, 2008 at 9:58 am

  6. suberb scris, relatat. mai vin. :)

    mesterulmanole

    ianuarie 18, 2008 at 10:16 am

  7. :) ) Ei, ei. ;)

    dianette

    ianuarie 18, 2008 at 3:20 pm

  8. Mi-a placut extrem de mult. Imi aduce aminte de jurnalul meu din liceu si generala, plin de iubiri neintelese, dar mai ales neimpartasite. :) )

    Dora

    ianuarie 23, 2008 at 8:45 pm

  9. E fictiune?

    andreir

    ianuarie 26, 2008 at 1:04 pm

  10. asta s-ar putea să te lămurească.

    dilEMA

    ianuarie 26, 2008 at 2:07 pm


Lasă un Răspuns