Problema de rezolvat

Era cu câţiva ani mai mare decât mine. Era totuşi o difernţă de vârstă, la acea vreme aveam doar 16 ani. Dar o diferenţă de înălţime nu prea era, şi asta e drept.

Eu mergeam la şcoală pe vremea aceea şi atunci l-am întâlnit. Era atât de frumos, ah şi ce matur era, atât de matur. Avea mustaţă neagră pe vremea aceea, nu ca acum. L-am revăzut acum o lună când am fost la Kaufland, în raionul cu legume. Lucra acolo.

O să îmi amintesc mereu prima dată când ne-am întâlnit. A fost într-o dimneaţă, când mergeam la şcoală. Eram de fapt în şcoală. El venise să îşi predea obişnuitele lui ore de geografie. Pe atunci era încă profesor. Ne-am întâlnit la şcoală. Eu fumam în baie şi el a dat buzna peste mine. A fost dragoste de la prima vedere. Din partea lui. Mi-a spus că fac un lucru rău, că fumez, că fumatul dăunează grav sănătăţii. Eu l-am întreabat: ce e sănătos atunci?! Şi el mi-a răspuns că nu poate să îmi spună în cuvinte, dar că, dacă vreau, o să mă înveţe el ce e sănătos. Nu ştiam dacă doream, însă mi-a spus că acesta va fi micul nostru secret. Acesta şi faptul că fumasem în baie. A spus că altfel, faptul că am fumat în baie va fi şi secretul directorului.

Nu îmi doream una ca asta. Ştiam că domnul director nu poate ţine un secret. Şi că va dori să îl împărtăşească şi părinţilor mei.

Aşa că am acceptat. Nici acum nu regret. A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de până atunci. Abia după ce am împlinit 17 ani am fost mai ferictă de atât. Dar despre asta, altădată.

Îl iubeam. Iar el mă iubea mai mult decât îşi iubea nevasta sau copiii. Cred asta, fiind că stătea mai mult cu mine, decât cu ei. O, cât mă iubea, mi-a luat odată cadou şi un inel de cositor alb. Odată când am mers la film, mi-a dat un trandafir artifical, parfumat cu Unisex. A fost un moment atât de romantic. Mi-a spus atunci că trandafirul pe care el mi-l face cadou, nu e unul oarecare şi că avea să dureze o veşnicie, la fel ca şi dargostea lui pentru mine.

Avea o mare pasiune pentru maşini. Era colecţionar. Vorbea la neşfărşit despre ele şi despre cât de dragi îi sunt. Avea două dacii papuc şi o dacie 1310 albă. Cu ultima m-a plimbat în timp ce îmi povestea că din cele pe care le are, e preferata lui. Mi-a spus că are 42 de cai putere. 42 de cai, oh ce senzaţie… când eram cu el cu maşina, mă gândeam că sunt într-o căruţă trasă de 42 de cai. Trebuie că aveam această impresie pentru că maşina lui chiar mirosea a căruţă.

Într-o zi m-a adus cu maşina acasă. Iar la ai mei li s-a părut ceva suspect, că proful de la meditaţii mă aduce acasă cu maşina. Şi ei nu au ţinut secret, spunându-i tot directorului.

M-a căutat în acea seară, dar eram pedepsită. A dat de mine peste două zile, urmărindu-mă cât timp m-am dus jos la magazin după pâine. M-a strâns în braţe. Mi-a spus atunci cât de mult mă iubeşte, cât ţine la mine. Dar că trebui să nu ne mai vedem. Că e spre binele meu. Că e o lume rea. Care nu cunoaşte şi nu înţelege dragostea. Mi-a dat atunci cadou o casetă de la formaţia Vama Veche, şi mi-a spus să ascult Epilog, pe side B, ultima şi că ascultând piesa aceea o să înţeleg exact faza în care a ajuns relaţia noastră. Am luat albumul, dar nu l-am ascultat niciodată. Mie îmi place muzica de club.

Nu ne-am mai văzut mult timp de atunci. Eu am fost transferată de la acel liceu. El a fost destituit din funcţia de profesor. Mai târziu am aflat că s-a despărţit şi nevastă-sa de el şi că ajuns pe drumuri.

Dar acum mă bucur că l-am revăzut în acea sâmbătă la Kaufland. Lucrează acolo, e manipulator la raionul de legume. Înseamnă că şi-a refăcut viaţa. Mă bucur atât de mult pentru el.

Un pic de dramatism shakespearian, în genul „Romeo şi Julieta” a prins întotdeauna bine.

Acum mă aşetpt să îmi săriţi toţi în cap. Nu pleca! Te iubim! Rămâi! Scrie penru noi, dacă nu pentru tine!

Când mă gândesc la asta, deja îmi dau lacrimile. Aproape că m-aţi convins. Dar voi pleca. E ireversibil.

Însă nu săriţi să mă scoateţi de la blogroll, dilema nu se închide. În locul meu, am chemat pe altcineva. Aşa că ţineţi un ochi pe aproape în zilele acestea. Vă pregătesc o mică surpriză.

Vă promit că tuturor care au gustat măcar un pic din umorul de pe blogul acesta, le va place şi noul locatar al acestui blog.

Aş vrea să mai stau… dar criticile lui Gramo m-au atins la inimă. Mi-am dat seama cât rău am făcut până acum. Sunt un troll nesimţit. Dar mă căiesc. Sper ca Isus(cel al baptiştilor măcar) să îmi ierte păcatele.

Eu plec. Vă pup şi vă urez numai de bine. Şi vă las şi o piesă(mai veche) că am văzut că aşa se procedează mai nou.