O să ne amuze mai târziu?
ianuarie 6, 2008
Ce s-a întâmplat? În paşnica lume wordpress, în care orice asemânare cu realitatea e pur întâmplătoare, un grup de evlavioşi baptişti au deplâns, într-o friguroasă zi de ianuarie, moartea unui coleg de a lor într-ale credinţei. După umila mea părere, e un fapt chiar lăudabil, această dovadă de solidaritate virtuală de care au dat dovadă baptiştii noştri.
Însă s-a întâmplat ce nu se aştepta nimeni. Au ajuns în fruntea wordpress-ului, vreme de câteva ore(sic). Probabil cei care erau noi pe acolo, s-au bucurat de această priemieră, pesemne ea le-a mai adus un zâmbet în acea zi umbrită de pierderea prietenului şi fratelui lor într-ale credinţei.
Coincidenţa însă a decis ca Iliescu să publice a doua zi un articol prin care anunţa, că după ce a fost de 3 ori presedinte vrea să se retragă din politică şi asemeni unui dictator dintr-un regim totalitar să îşi strângă toată averea şi să se mute pe o insulă exotică.
Glumeam… nu e vorba de Iliescu ci de însuşi Gramo, ariciul nostru hermafrodit, scriitorul a o mie şi una de poveşti. Da, acel Gramo, care vrea să pună bazele lui MISA II(cunoscută şi sub numele de republica mi-se-rupia).
Deci, acest Gramo a publicat un articol prin care îşi expunea principiile paşnice şi în acelaşi timp persecuta trollii din continentul ro.WordPress, continent care aparţine de Blogland.
A scris că trolli sunt răi şi îl atacă frecvent. Şi din aceasta cauză, el, marele Gramo, posesor al un milion şi una de clickuri îşi va strânge jucăriile(pe Gramo-kid, presupun) şi îşi va lua tălpăşiţa de pe mirificul continent WordPress. Cu o mână îşi mângăie duios comentaorii, iar cu cealaltă arată ameninţător spre trollii wordpessului, parcă spunând: „mai scrieţi voi rău despre mine, să vedeţi cum vine potopul(la flood, cred că se referea) pe voi”.
Până aici totul a fost logic. Doar până aici. Când l-au citit pe Gramo, colegii noştri baptişti, din consiliul lor cocoţat acolo sus, pe culmile WordPress-ului au început să murmure în bărbile lor negre(sau albe) şi stufoase. Ei au crezut că Gramo se referea la ei, trolli fiind un cuvând mascat. Au crezut că de fapt Gramo a scris despre ei, fiind ofticat de faptul că i-au răpit locul în fruntea ro.WordPress-ului.
Rău, urât, prost înţeles, gândeşte acum, probabil, Gramo. Sau, tocmai am putut nota doar altă gafă marca Gramo. În fine, nu trebuie să ne mire faptul că Gramo atacă, chipurile baptiştii, în ziua respectivă a scris despre multe lucruri, printre altele şi despre pisicile în călduri.
Ne va abandona oare Gramo fraţilor baptişti? Ne va lăsa Gramo, pradă lui Bastrix şi biciletei ecologice, marca Bucurenci? Ajută-ne Doamne, în ceas de cumpănă. Ajută-ne Doamne să depăsim acest greu moment din viaţa noastră. Sus oaste tânără, sus oaste bătrână a blogosferei! Gramo suflă energic în goarnă. Veniţi la luptă sub stindardul paşnicei noastre republicii anarhiste!
Nimiciţi-i pe trolli!
Ro.WordPress-ul mi-a oferit ocazia de a citi un articol excelent scris de Cezar Paul-Bădescu. Aş putea să îi sugerez lui Gramo să-l citească, drept cuvântare înainte de a da startul bătăliei împotriva trollilor.
…
Pe vremea când Eminescu se stingea la balamuc, din cauza nebuniei, în ceea ce era pe atunci România, mai existau doi „mari” poeţi. Unul îşi zicea Alecsandri, iar celălalt Macedonski.
Alecsandri a scris despre Eminescu:
“E unul care cânta mai bine decât mine?
Cu-atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine!
Apuce înainte să-ajungă cât mai sus
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus”
Macedonski a scris despre Eminescu:
“Un X… pretins poet – acum,
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aş plânge dacă-n balamuc,
Destinul său n-ar fi mai bun,
Căci până ieri a fost năuc,
Şi azi nu e decât nebun.”
Drept urmare, Alecsandri, a devenit „membru al Academiei Române, ministru, toate acestea pe lângă poet, dramaturg sau om de folclor şi chiar creatorul teatrului românesc”. Lui Macedonski i-au fost interzise poeziile şi abia în 2006 a devenit membru post-mortem al academiei române.
___________
Dilema now!
