O pasiune pentru lost.com
De ce Kate? Pentru că e naturală. Şi noncomformistă. Se îmbracă bine, cel puţin cu hainele care i-au mai rămas acolo pe insulă.
E autentică. Şi e frumoasă. Şi când vezi o femeie frumoasă on the screen e altceva.
Ce s-o mai lungim, astăzi începe noul sezon lost. O dedicaţie specială pentru Kate:
Kate lasă-l pe Sawyer Nu te mai uita după Jack, că oricum e urât cu barba nerasă. Marry me, please!
Catherine Feeny - Touch back down
Încă odată Cath, se pare că nu mă pot abţine. De data asta însă mult mai indie şi mai depresivă.
Cineva s-a infiltrat în sistemul nostru wordpress. Matt ajută-ne!
Am văzut ce a scris părintele Picioruş Dorin şi e trist. Cineva se joacă gu noi pe wordpreş. Aşa că am s-o iau pe cont propiu. Şi am să scriu şi eu o scrisoare:
I now write to you, because I want you to know that I have been atacked by a hordle of hackers on my blog.
I am very upset of them, mazbe it is because they are jealous on my beauty. They are connecting on my dashboard and they are destroying and editing my posts. It this happening beacuse my religious convinction?
This guys are very bad. I hate hackers. They are siting parallel with me, and are working against me. They are trying even to manipulate me. Matt or anibody on wordpress, please, do something.
Please take care off my problems.
Daugher Cristina
Ma amuzat azi
Am avut azi examen. Am stat. Pe banca scria mama are doua fete, unai frumoasa si unai la poli.
HA HA HA HA HA HA HA HA HA! Eu nu sunt frumoasa. Sunt super ba
Maria Barbu
Sau de la extaz la supărare.
Eu o citeam dinainte de a îmi face blog. Era în programa şcolară. Poeta. Artista. O femeie deosebita. Un fel de gheişă modernă şi politică.
Îmi place foarte mult de ea. E şi frumoasa. Mai ales în interior. Am un fel de admiraţie ascunsă pentru ea. Dacă ar concura la cea mai sexi blogeriţă, voturile mele s-ar scurge câtre ea.
Ştiaţi că e supranumită şi geniul familiei ei?! Eu nu, astazi am aflat. Dacă o să primească premiul de „marea speranţă a familiei ei”, eu voi merge acolo la festivitate. Să o aplaud. Îmi pare rău că am ratat premierea asta cu geniul familiei. Oricum sunt curioasă să aflu daca ar face echipă bună cu Maria Andrieş, aia de la Gazeta Sporturilor. Şi aia e o genială. Amândouă Maria. Şi amândouă geniale.
Dar m-am supărat pe ea. O să îmi treaca. Dar să vă scriu de ce m-am supărat.
A scris un articol foarte fain. Splendid chiar. Politic splendid. Articolul în cauza se numeşte: „Jurnaliştii anti sunt mai buni decât jurnaliştii pro!”. Un articol care a declanşat o adevărată dezbatere intelectuală la ea pe blog. Nu mai puţin de 72 de comentarii la ora când eu voi publica articolul acesta. Şi am vrut să îmi spun şi eu părerea. Dar ea m-a cenzurat şi mi-a sters comentariul. E frumos măi Maria? După ce ţi-am citit poeziile tale şi după ce că te-aş vota în cadrul concursului de cea mai sexi blogeriţă, tu m-ai cenzurat? M-am supărat pe tine. De acum nu mai vorbesc cu tine.
Iată dragi cititori şi ce i-am scris sau motivul pentru care am fost cenzurată:
„Sincer să răspund nu ştiu dacă jurnaliştii anti sunt mai buni decât jurnaliştii pro. Eu îi urmăresc în mod deosebit pe jurnaliştii de ProTV şi pot spune că îşi fac treaba foarte bine. Deci jurnaliştii pro sunt buni.
Asta e doar părerea mea. Dar ca să mă pot pronunţa ar trebui să îi urmăresc pe şi pe jurnaliştii anti. Dar am abonament tv standart şi nu prind ANTI-TV, aşa că nu îi pot urmări.
Apropo, prinde cineva ANTI-TV să mă lămurească şi pe mine dacă sunt mai buni jurnaliştii anti, decât jurnaliştii pro?”
Şi mi-a dat unapprove la comentariu. Deci m-a privat de informare. Şi eu care chiar doream să aflu dacă jurnaliştii anti sunt mai buni decât jurnaliştii pro. De acum nu mai vorbesc cu ea. Maria… află că şi eu ştiu să scriu poezii, uite una pe care am scris-o mai demult:
Testul G
Unul dintre motivele pentru care nu mi-am făcut jurnal online pe blogspot este Alexandru Potlog, cunoscut şi sub numele de Woland Xanadu, illusionist extraordinairre. E atât de scârbos. Nu ştiu cum de puteţi suporta voi, cei de pe blogspot să împărţiţi hostingul cu un asmenea om?
Iată un blog care îmi place foarte mult să îl citesc mai nou. E scris de o domnişoară foarte frumoasă. Are foarte multe calităţi. O cheamă NonTalent369. Non talent nu ştiu de la ce vine, dar 369, nu numai că vine dar şi continuă cu 12,15,18,21,x+3, unde x aprarţine intervalului numerelor întregi cuprins între 0 şi infinit. Am scris asta că să vedeţi că la arhitectură se învaţă şi matematică. Mai ales formule de re curenţă. Eu am făcut cu proful formule de re curenţă speciale. Ca să mă treacă.
Astăzi dimneaţă de când m-am sculat, am stat pe blogul ei şi i-am citit toate articolele. Scrie foarte frumos. Şi liric. Şi cursiv. Şi poza ei de la avatar e foarte faină. Îmi aminteşte de fetiţa din filmul acela, inelul, parcă se numea. Ştiţi voi, fetiţa aceea din televizor, care suna lumea la telefon.
Fata e atât de inteligentă. Are şi felurite teste la care îi supune pe pretendenţii la căratul sacoşelor ei. Unul dintre aceste teste e testul C. L-am citit în întregime şi m-am minunat de câtă inventivitate poate da dovadă NonTalent369. O admir. Oare cum reuşeşte să fie aşa şi eu nu? O fi din cauză că a citit “Lostriţa” de Vasile Voiculescu când era la liceu?
Şi eu am un asemenea test. Doar că e un pic diferit. Se numeşte testul G.
Eu nu stau numai pe internet şi pe bloguri. Noaptea ies în cluburi cu prietenele şi colegele să mă zbengui. Îmi place foarte mult în Obession(e şi aproape de mine), After Eight, Kharma, Euphoria, Seven. Diesel nu îmi place că e de fiţoşi. Am fost odată şi în Zink şi pe lângă că era să cobor scările acelea abrupte de-a berbeleacul, am văzut că la bar, barmanii aruncau cu pahare unul în altul. Noroc că erau îndemânatici şi le prindeau. Altfel sigur ajungeau la spital. Am ieşit urgent de acolo. Cum să stai într-un club în care până şi barmanii fac scandal şi se bat, aruncând cu pahare unul în altul? Mai ales că unul a şi dat foc la masa de la bar. Când am ieşit, tocmai sosea SMURD-ul.
Cum se desfăsoară testul G, vă întrebaţi?! Mie cel mai mult într-un club îmi place să mi se facă cinste cu consumaţie. În timp ce mi se face cinste cu consumaţie, prietenele mele pun ochii pe el. După ce observ care e, mă duc şi îl supun la testul G. Dacă trece testul G stau cu el de la vreo două săptămâni, până la o lună, depinde dacă are şi ce maşină are. Dacă nu, hai, pa. În cazul ăsta îi dau numărul de telefon de la cea mai urâtă colegă de facultă, nu vreau să îi dau numele aici, e cunoscută şi ca „femeia cu mustaţă”.
Testul G e foarte simplu. Atinge punctul G(poziţia nu contează), a trecut testul. Nu atinge punctul G, a picat testul. Scurt şi doi, ca la examene.
Gândeşte-te puţin, poate chiar tu ai fost supus testului G?! A sosit momentul să afli!
Wondering
S-a întors campionul meu
Sau motivul pentru care mi-am făcut blog pe wordpress, altfel îmi făceam pe blogspot ca să conversez cu vedetele de la FHM România.
Dragoş… e atât de scump şi de dulce. Şi când te gândeşti că salvează şi pelicani. E un om complet. Şi iubitor. O iubeşte pe Oana Pelea în fiecare zi, de dimineaţă până seara. Din păcate, nu pe mine.
Am auzit că a fost la Nil. Pentru mine negarea este încă un râu în Egipt. Pentru el nu mai este. A fost acolo. Ce romantic. Am auzit că acolo a salvat păsările flamingo. Şi piramidele.
Am auzit că salvează copacii din faţa blocurilor noastre. E un erou. Şi joacă teatru. Chiar şi cu piciorul în ghips. E un artist.
Şi pe lânga aceasta e cel mai sexi blogăr român în viaţă. Şi are trafic.
Aş vrea să vină şi la noi în Cluj Napoca, să facă o proiecţie la filmu’ ăla cu Al Gore, parcă an irational truth îi spune, ăla despre încălzirea globală. Eu aş fi prima care aş merge. Vreau să ajut planeta.
În final, asta e o poză care e pusă pe perete în camera mea. Mami a zis să îl dau jos că e urât şi strică aspectul camerei. Dar eu nu vreau să o ascult. Simt chemarea. Planeta are nevoie de ajutor.
Uneori când beau vin singură în cameră, mă uit la poza de pe peretele meu şi mă gândesc la Dragoş. Dacă am fi împreună mi-ar plăcea să meargă să îşi schimbe numele. Să îşi adauge şi prenumele de Angelo. Dragoş Angelo Bucurenci. Ce fain ar suna.
În final, am citit pe blogul lui că va răspunde la email-uri în weekend. Abia aştept. Poate când vine în Cluj îmi dă şi un autograf pe poză.
Amanta dumnealui
Era cu câţiva ani mai mare decât mine. Era totuşi o difernţă de vârstă, la acea vreme aveam doar 16 ani. Dar o diferenţă de înălţime nu prea era, şi asta e drept.
Eu mergeam la şcoală pe vremea aceea şi atunci l-am întâlnit. Era atât de frumos, ah şi ce matur era, atât de matur. Avea mustaţă neagră pe vremea aceea, nu ca acum. L-am revăzut acum o lună când am fost la Kaufland, în raionul cu legume. Lucra acolo.
O să îmi amintesc mereu prima dată când ne-am întâlnit. A fost într-o dimneaţă, când mergeam la şcoală. Eram de fapt în şcoală. El venise să îşi predea obişnuitele lui ore de geografie. Pe atunci era încă profesor. Ne-am întâlnit la şcoală. Eu fumam în baie şi el a dat buzna peste mine. A fost dragoste de la prima vedere. Din partea lui. Mi-a spus că fac un lucru rău, că fumez, că fumatul dăunează grav sănătăţii. Eu l-am întreabat: ce e sănătos atunci?! Şi el mi-a răspuns că nu poate să îmi spună în cuvinte, dar că, dacă vreau, o să mă înveţe el ce e sănătos. Nu ştiam dacă doream, însă mi-a spus că acesta va fi micul nostru secret. Acesta şi faptul că fumasem în baie. A spus că altfel, faptul că am fumat în baie va fi şi secretul directorului.
Nu îmi doream una ca asta. Ştiam că domnul director nu poate ţine un secret. Şi că va dori să îl împărtăşească şi părinţilor mei.
Aşa că am acceptat. Nici acum nu regret. A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de până atunci. Abia după ce am împlinit 17 ani am fost mai ferictă de atât. Dar despre asta, altădată.
Îl iubeam. Iar el mă iubea mai mult decât îşi iubea nevasta sau copiii. Cred asta, fiind că stătea mai mult cu mine, decât cu ei. O, cât mă iubea, mi-a luat odată cadou şi un inel de cositor alb. Odată când am mers la film, mi-a dat un trandafir artifical, parfumat cu Unisex. A fost un moment atât de romantic. Mi-a spus atunci că trandafirul pe care el mi-l face cadou, nu e unul oarecare şi că avea să dureze o veşnicie, la fel ca şi dargostea lui pentru mine.
Avea o mare pasiune pentru maşini. Era colecţionar. Vorbea la neşfărşit despre ele şi despre cât de dragi îi sunt. Avea două dacii papuc şi o dacie 1310 albă. Cu ultima m-a plimbat în timp ce îmi povestea că din cele pe care le are, e preferata lui. Mi-a spus că are 42 de cai putere. 42 de cai, oh ce senzaţie… când eram cu el cu maşina, mă gândeam că sunt într-o căruţă trasă de 42 de cai. Trebuie că aveam această impresie pentru că maşina lui chiar mirosea a căruţă.
Într-o zi m-a adus cu maşina acasă. Iar la ai mei li s-a părut ceva suspect, că proful de la meditaţii mă aduce acasă cu maşina. Şi ei nu au ţinut secret, spunându-i tot directorului.
M-a căutat în acea seară, dar eram pedepsită. A dat de mine peste două zile, urmărindu-mă cât timp m-am dus jos la magazin după pâine. M-a strâns în braţe. Mi-a spus atunci cât de mult mă iubeşte, cât ţine la mine. Dar că trebui să nu ne mai vedem. Că e spre binele meu. Că e o lume rea. Care nu cunoaşte şi nu înţelege dragostea. Mi-a dat atunci cadou o casetă de la formaţia Vama Veche, şi mi-a spus să ascult Epilog, pe side B, ultima şi că ascultând piesa aceea o să înţeleg exact faza în care a ajuns relaţia noastră. Am luat albumul, dar nu l-am ascultat niciodată. Mie îmi place muzica de club.
Nu ne-am mai văzut mult timp de atunci. Eu am fost transferată de la acel liceu. El a fost destituit din funcţia de profesor. Mai târziu am aflat că s-a despărţit şi nevastă-sa de el şi că ajuns pe drumuri.
Dar acum mă bucur că l-am revăzut în acea sâmbătă la Kaufland. Lucrează acolo, e manipulator la raionul de legume. Înseamnă că şi-a refăcut viaţa. Mă bucur atât de mult pentru el.
Mă retrag din blogosferă
Un pic de dramatism shakespearian, în genul „Romeo şi Julieta” a prins întotdeauna bine.
Acum mă aşetpt să îmi săriţi toţi în cap. Nu pleca! Te iubim! Rămâi! Scrie penru noi, dacă nu pentru tine!
Când mă gândesc la asta, deja îmi dau lacrimile. Aproape că m-aţi convins. Dar voi pleca. E ireversibil.
Însă nu săriţi să mă scoateţi de la blogroll, dilema nu se închide. În locul meu, am chemat pe altcineva. Aşa că ţineţi un ochi pe aproape în zilele acestea. Vă pregătesc o mică surpriză.
Vă promit că tuturor care au gustat măcar un pic din umorul de pe blogul acesta, le va place şi noul locatar al acestui blog.
Aş vrea să mai stau… dar criticile lui Gramo m-au atins la inimă. Mi-am dat seama cât rău am făcut până acum. Sunt un troll nesimţit. Dar mă căiesc. Sper ca Isus(cel al baptiştilor măcar) să îmi ierte păcatele.
Eu plec. Vă pup şi vă urez numai de bine. Şi vă las şi o piesă(mai veche) că am văzut că aşa se procedează mai nou.
Dilema now!
