Copacul dragostei noastre
Copacul dragostei noastre
Draga mea,
îţi mai amintesti,
de copacul,
sub care,
ne-am întâlnit,
şi ne-am sărutat,
prima dată?
ştiu că ne-am despărţit,
demult,
dar am vrut să îţi
spun,
că au venit azi,
nişte tipi de la salubris
să îl taie.
i-am întrebat de ce?
şi mi-au răspuns sec,
că au primit ordin,
de la primărie.
Dilema now!
trista ma, trista….
mymistral
decembrie 7, 2007 at 2:28 pm
despărţirea sau tăierea copacului?
fanitza
decembrie 10, 2007 at 10:14 pm
Mai, tu scrii frumos si habar nu aveam. Felicitari.
dianette
decembrie 11, 2007 at 8:31 am
vă mulţumesc mult pentru aprecieri!
şi dumneavoastră, doamnă Smith întreţineţi o afacere frumoasă pe spaţiul dumneavoastră virtual. şi din câte văd… şi prosperă(în numărul de comentarii, cel puţin).
şi fiindcă îmi place cum scrieţi, vă voi trece la blogroll dacă îmi permiteţi.
fanitza
decembrie 11, 2007 at 2:46 pm
Afacere… era intre ghilimele, nu ?
dianette
decembrie 15, 2007 at 12:30 pm
Nu ma regasesc.. la blogroll
dianette
decembrie 15, 2007 at 12:33 pm
aşteptam acceptul… da, afacere era între gililmele
fanitza
decembrie 16, 2007 at 12:15 pm
dianette
decembrie 17, 2007 at 5:31 am
Copacul a fost taiat pentru ca era batran si uscat, pentru ca timpul sau trecuse…la fel ca si al fostei tale relatii. A lasat locul unui alt copac tinerel si plin de viata.
Daca e sa facem o analiza mai personala, apare intrebarea: Daca iubirea voastra a murit, “martorul” la ce sa mai traiasca!?
raekasworld
iunie 1, 2008 at 7:17 pm
danke schön pentru acest frumos comentariu raeka!
mi-ai deschis ochii într-un fel în care nu m-am gândit, când am scris versurile respective. să ştii că e prea posibil să ai dreptate!
fanitza
iunie 1, 2008 at 8:04 pm