Aş fi vrut
Aş fi vrut
Daca aş putea să aleg,
aş vrea,
să mă reîncarnez într-un peşte;
dacă m-ar găti cineva cu lămâie,
probabil că aş fi o masă foarte gustoasă.
Dacă aş putea să iubesc,
poate că,
m-aş trezi într-o dimineată
şi l-as lăsa pe artistul din mine,
să îşi construiască o altă viaţă.
Dacă aş putea să mai doresc,
aş fi vrut,
ca durerea din sufletul meu să dispară,
să fie ca înainte de a mă fi născut,
să fie confuz, gol şi sa moară.
Dilema now!
MAI LASANE BAI NENE
GABI
decembrie 5, 2007 at 3:42 pm
pe care să vă las în pace, pe stânga sau pe dreapta?!
apropo, lasa-ne se scrie, dar bănuiesc că îţi era prea ocupată mâna!
by the way, dacă tu eşti ăla care caută fete în curu(curu’ sau curul se scrie) gol, nu mai intra pe blogul meu, că nu vei găsi asaceva!
ai grijă cu mâna şi sper că ţi-ai tăiat unghiile!
fanitza
decembrie 5, 2007 at 7:48 pm
masturbatorul
decembrie 5, 2007 at 8:35 pm
ce e tare?
Cineva
decembrie 5, 2007 at 9:37 pm
dumneata ce ţi-ai dori să fie? :p
fanitza
decembrie 5, 2007 at 10:01 pm
masturbatorul
decembrie 5, 2007 at 11:06 pm
faine metafore gastronomice!!!!
si momente poetice
mymistral
decembrie 7, 2007 at 2:25 pm
thanks.
apreciez întodeauana criticle pozitive!
fanitza
decembrie 7, 2007 at 3:55 pm
Chiar frumos… felicitări dacă este creaţia ta… Mi-a plăcut alegerea reîncarnării tale. Nu eşti egoist – te laşi savurat de alţii cu apetitul deschis!
bibishor
decembrie 8, 2007 at 11:00 am
@bibishor
după cum am scris mai sus, voi aprecia întodeauna critica pozitivă
deci, îţi mulţumesc pentru aprecieri.
totuşi ai greşit. sau mai bine zis, am greşit eu, pentru că nu ştiu în ce măsură am reuşit să transmit mesajul pe care am dorit să îl transmit.
poeziile pe care le postez acum(vor mai fi câteva), au fost scrise acum aproape doi ani, într-o perioadă când am avut parte de nişte experienţe nefericite în ceea ce priveşte viaţa sentimentală.
de aceea eu conider că tema principală în poezia de mai sus ar reprezenta-o încercarea de a renunţa la alienare. ţinând cont de acest fapt, consider că alegrea reîncarnării mele este o dovadă de egoism, fiind făcută în timp ce alergam să prind ultimul tren care ducea spre viaţa normală.
fanitza
decembrie 8, 2007 at 4:11 pm
Probabil esti cel mai sensibil blogger de pe la noi
mknblog
martie 31, 2008 at 8:29 pm