Ce ne-a zis maestrul Sanepid după 10 ani de sihăstrie în munţi

Cuvânt înainte:

Când am dat de blogul lui Sanepid(printr-o recomandare), nu aveam speranţe mari în legătură cu amuzamentul unui asemenea tip de blog. Însă de când am început să citesc primele articole, mi-am luat liber de la alte treburi şi l-am parcurs în întregime(indubitabil, sărind peste unele clişee). Adevărul e că a doua zi, aveam deja ferbră musculară la burtă, de la cât am râs, de la articolele lui Sanepid, la comentarii, la tot. Deci, vi-l recomand cu căldură, în spreranţa că vă va face ziua mai veselă. Îmi pare foarte rău că distinsul domn s-a lăsat de meserie. Însă nu m-ar mira să se întoarcă cu nişte articole noi. Eu îl aştept cu drag, ca să am de ce râde.

Cine este Sanepid(nu direcţia de sănătate)?! Sanepid este un „erudit”. Un om care posedă cunoştiinţe vaste de astronomie, fizică, chimie şi alte ştiinţe mai umaniste. Însă, că le posedă, nu înseamnă că le şi aplică. Ce aplică el?! Are o doctrină bazată pe faptul că religia ortodoxă ar fi religia veridcă. Şi vrea să ne arate şi nouă, cititorilor, calea cea dreaptă. Blogul său este decidcat problemelor de confuzie morală şi a valorilor, care generalizând, am putea spune că se ocupă de problemele societăţii româneşti. Aşa ne spune aici maestrul Sanepid. Hilar este faptul că prima mare problemă românească ar fi că „intelectualitatea este aflată într-o gravă stare de derută spirituală şi culturală”. Ah, de ar fi aceasta cea mai mare problemă a noastră.

 

 

Nu voi insista aici pe toate temele pe care le tratează maestrul Sanepid, ci doar pe cele mai amuzanto-distractive. Pe celalte vă las să descoperiţi singuri, dacă o să aveţi răbdarea să le parcurgeţi, desigur.

Un articol care sunt ferm convins că îl va deranja pe colegul meu de blogosferă pe care îl găsiţi aici, este acesta. După un „preludiu” care e imposibil să nu smulgă măcar câteva zâmbete unui om normal, maestrul Sanepid vine cu următoarea conculzie, trasă parcă de la faţa locului:

 

 

„Adevarul e ca toate perversiunile oprite de învatatura crestina sunt distructive pentru om. Masturbarea duce la animalizare, la pierderea constiintei valorii persoanei, la pierderea posibilitatii de a mai dobândi vreodata viata vesnica, deoarece nimic necurat nu va intra în Împaratia Cerurilor iar un individ animalizat nu poate avea parte de bucuriile duhovnicesti.”

 

 

Nu ştiu ce ar mai fi de spus în faţa unei asemea formulări, poate doar că: „dacă scrii cu diacritice, scrie până la capăt cu diacritice”. Cert, e că eu înainte de a muri voi face un duş, ca să fiu sigur că voi ajunge în Împărăţia Cerurilor.

 

 

După ce a vorbit despre muncă la propiu zis, s-a apucat să analizeze şi condţiile de muncă. Las în seama voastră să analizaţi şi să dezbateţi acest articol al maestrului Sanepid. Eu prefer să râd.

 

 

Sanepid m-a ajutat să îmi remediez incultura, făcându-mi cunoştiinţă cu ilustrul artist român Dumitru Gorzo(căruia nu i-am găsit pagina dedicată pe wikipedia). Indubitabil că mi-au curs lacrimile de râs, după ce am citit acest articol.

Alt articol, în care maestrul are o premoniţie, cum că apocalipsa va începe în Roma, aceasta fiind desfrânata cea mare.

 

 

„Roma de dinainte de victoria crestinismului a fost centrul cultului pagân din imperiul roman si orasul unde se scurgeau bogatiile furate de cuceritorii romani de la popoarele subjugate sau macelarite în lupte.”

 

 

Neîndoielnic că ceea ce afirmi tu maestre Sanepid, este adevărat. La fel de adevărat după cum păgânii daci îşi trimiteau feciorii ca soli zeului lor păgân, aruncându-i în suliţe. La fel de adevărat, cum în evul mediu erau omorâţi oameni a căror unică vină, era doar că încercau să demonstreze că unele din cele spuse de cartea sfântă nu sunt adevăruri. Dar a venit mai apoi o chestie pe care domnia ta ai omis-o, numită umanism, mişcare care a stat la baza renaşterii. Apropo, pionerii umanismului şi renaşterii au fost tot romanii(ca locuitori ai Romei) şi italienii. Dacă nu avea loc această mişcare, numită atât de simplu, umanism, acum probabil am fi fost ca japonezii până după cel de al doilea război mondial. Dacă vei citi Shogun, cartea lui James Clavell, vei descoperii cât de puţin preţ pun pe o viaţă, japonezii. Pentru noi acest lucru pare oripilant, tocmai prin prisma faptului că avem o doctrină umanistă. Dar, mă tem că e departe de tine înţelegerea acestui lucru.

Doi, apocalipsa, conform bibliei, va avea loc peste tot în lume, aşa că locul de unde va începe, contează tot atât de mult, cum aş spune eu, că ploaia de săptămâna trecută din Cluj, a început în Piaţa Libertăţii.

 

 

Cum ortodoxismul este unica şi adevărata credinţă, maestrul Sanepid îl atacă şi pe fostul papă. Deci, vorba aceea, „despre morţi numai de bine”, nu îşi găseste vreo aplicaţie pentru maestrul Sanepid.

 

 

Cireaşa de pe tort o reprezintă însă, „Geocentrismul – adevărata viziune despre cosmos”, care din moment ce e de lungimea minţii maestrului Sanepid, o pot reproduce aici:

 

 

„Teoria potrivit careia Pamântul ar fi o planeta dintr-un sistem solar dintr-o galaxie etc e o minciuna a dracilor în care cred aproape toti oamenii contemporani.

Pamântul e în centrul creatiei lui Dumnezeu, asa cum citim în Cartea Facerii, în Biblie.

Nu exista planete, cosmos infinit si restul de prostii cu care ne amageste stiinta.

Sintagma des vehiculata în zilele noastre, potrivit careia stiinta nu se contrazice cu religia, e o minciuna.”

Lumea mea, aşa cum o ştiam, a căzut, acum. Tot ce citeam pe site-ul şi pe forumul Astronomy a fost un timp irosit degeaba. Nopţile în care stele îmi luminau visele, s-au dus. Maestre Sanepid, ai pus capăt existenţei mele într-o lume imaginară şi alienată. Îţi mulţumesc pentru că m-ai adus pe calea cea dreaptă, în lumea ta, adevărată, în care îngeri sălăşuiesc(chiar acum, când privesc în depărtări, îi zăresc).

 

 

Ce ar mai fi de spus?! Îmi pun toate speranţele că Sanepid nu va găsi în lumea aceasta o făptură atât de pură, încât să se însoţească cu ea. Sau dacă o găseşte, să nu fie ea de accord să facă acest pas. Nu aş avea nimic cu el sau cu ea, însă mi-ar fi milă de cum ar fi prejudiciaţi de liberul arbitru, bieţii copii pe care aceştia, i-ar avea.