Cică jurnalism?!

Mă uimeşte prostia, imbecilitatea, amatorismul acelora care ar trebui să fie oamenii de presă din România. Mă uimeşte slugărnicia lor şi goana lor după rating, faimă şi bani. Nişte proşti cu diplomă care se auto-intitulează formatori de opinie şi întreţin ziare sau, mai nou publicaţii on-line sau bloguri de mare rating, scriu şi emit păreri despre tot şi despre toate, însă numai despre ceea ce chiar trebuie, nu.

Ceea ce chiar trebuie popularizat şi dezbătut rămâne în urmă. Ca să nu se tulbure apele. Apele cui?

În noaptea dinspre sâmbătă spre duminică am citit o ştire care m-a făcut să nu mai pot închide ochii, care m-a făcut să mă uit la televizor la documentarele de pe National Geographic, până ce un somn de plumb mi-a apasăt genele şi m-a făcut să pot adormi.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) Cluj a declanşat o anchetă la Centrul de Plasament “Sfântul Andrei” din localitatea Jucu, după ce o fată bolnavă psihic i-a scos ochii unei colege paralizate, în acest caz fiind făcute verificări şi de către Poliţie.

Directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Cluj, Nicoleta Molnar, instituţie în subordinea căreia se află Centrul de Plasament nr. 6 “Sfântul Andrei” Jucu, pentru copii cu handicap sever , a declarat, sâmbătă, corespondentului MEDIAFAX, că incidentul a avut loc la începutul acestei săptămâni.

“O fată în vârstă de 12 ani, cu probleme psihice, internată la centrul de plasament din Jucu , a agresat o colegă de 18 ani, care era paralizată şi imobilizată la pat. Fata de 12 ani i-a produs colegei sale grave leziuni oculare, scoţându-i ochii. Aceasta a fost transportată de urgenţă la Clinica de Neurochirurgie, unde a fost operată şi, apoi, la Clinica de Oftalmologie din Cluj-Napoca, unde este internată”, a afirmat Molnar, precizând că victima ar putea fi externată săptămâna viitoare, plaga fiind în curs de vindecare.

Directorul DGASPC Cluj a mai spus că fetiţa în vârstă de 12 ani are dizablităţi neuropsihice grave şi mai avut episoade de agresivitate, dar pentru că nu are discernământ nu va putea răspunde pentru fapta sa.

Potrivit suresi citate, rezultatul anchetei interne va fi dat publicităţii luni.

“Luni vom finaliza ancheta. Este o situaţie delicată din cauza faptului că este vorba de cazuri de dizabilităţi neuropsihice. Este o responsabilitate enormă pe care o are şi personalul centrului”, a afirmat Nicoleta Molnar.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Cluj, inspector Gina Pop, a declarat, la rândul său, că poliţiştii cercetează împrejurările în care a avut loc incidentul.

La Centrul de Plasament nr. 6 din Jucu sunt internaţi 53 de tineri şi copii cu dizabilităţi neuropsihice grave şi foarte grave.

[sursa]

Niciun câcat de ziar din Cluj, deşi evenimentele s-au petrecut în judeţul Cluj, nu s-a cadictisit să facă vreun reportaj. Era un cost prea mare să trimită pe cineva la spital, iar Jucu e prea departe, pare-mi-se. A făcut însă ProTv. Mulţumită celor de acolo am mai aflat ceva informaţii adiţionale:

Incidentul s-a petrecut in momentul in care infirmirele pregateau copiii de culcare. Fata de 18 ani, care are o afectiune grava a creierului si este paralizata de la gat in jos, era intr-un carucior cu rotile. A fost victima sigura si nevinovata in fata atacatoarei, care i-a smuls pur si simplu ochii din orbite.

Martorii acestei scene sangeroase s-au grabit sa o duca pe ranita la spital. Iar cei din conducerea centrului de plasament si sefii lor, de la Directia de Asistenta Sociala, sa musamalizeze incidentul. Patru zile, autoritatile n-au suflat o vorba, iar in orfelinat nu a intrat nimeni.

Totul s-a petrecut fulgerator, se apara infirmierele mult prea putine fata de cum ar fi fost normal. Ridicol e ca in aceasta institutie sunt totusi 53 de angajati, la 53 de copii.

Strigator la cer este ca toate aceste lucruri s-au petrecut intr-un centru de minori cu afectiuni psihice scapati, se pare, din vedere chiar de cei care ar trebui sa ii consilieze si sa ii ajute.

Cand s-a intamplat nenorocirea, 20 de copii, raspanditi pe un etaj intreg, erau supravegheati doar de trei angajate. Acestea stiau ca fata de 14 ani care i-a scos ochii colegei este periculoasa, dar n-au tinut-o la distanta

Nu doar cazul in sine este socant, ci si modul in care reactioneaza autoritatile. Directoarea Directiei Judetene de Asistenta Sociala si pentru Protectia Copilului n-a putut sa explice de ce a tinut secret incidentul si mai ales de ce, de marti pana acum, nu poate sa spuna cine este vinovat pentru drama tinerei de 18 ani.

Fata paralizata si cu o afectiune grava este internata acum la clinica de oftalmologie din Cluj-Napoca, dar mare lucru medicii spun ca nu pot face. Secretarul de stat al Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului spune ca va monitoriza ancheta facuta de autoritatile locale. Promite ca va interveni daca va considera ca rezultatele nu vor fi satisfacatoare.

Cazul a fost preluat in cele din urma si de politie.

[sursa, găsiţi şi un reportaj video]

Totuşi, nu aşa se face un reportaj. Şi nu sub acel titlu, dacă nu este justificat în articol.

Cinci elemente importante lipsesc. Am întrebat despre câteva şi pe acolo, întreb şi aici:

1. Paralizia este un handicap fizic sever. Agresivitatea-spontană e o urmare a unui handicap psihic sever. Cine a avut ideea grozavă de a dispune în aceaşi unitate bolnavi cu handicap fizic împreună cu bolnavi cu handicap psihic?

2. Şi dacă totuşi, se încalcă aceasta regulă sfântă, zic eu, de ce bolnavii de diferite categorii nu sunt izolaţi unii faţă de alţii? De exemplu, cei cu mintea sănătoasă dar imobilizaţi psihic prind invidie pe cei debili psihic dar sănătoşi din punct de vedere psihic. Reciproca este evident valabilă. Şi astfel se ajunge la nedoritele stări conflictuale. Şi de aici, probabil şi incidentul.

3. Nu se precizează mai nimic despre starea fetiţei. Atât despre starea precedentă incidentului, cât şi despre starea ulterioară lui. Pe mine, de exemplu, mă interesează să ştiu dacă fata paralizată putea vorbi. Pentru că dacă putea vorbi, mai mult ca sigur a strigat după ajutor. De ce nu a reacţionat niemeni în timp util? Şi oricum probabil avea şi colege în cameră. De ce nu au strigat şi ele? Pe voi s-ar putea să vă intereseze şi alte aspecte.

4. Cum este organiată instituţia în care a avut loc incidentul? Cum se lucrează? Câţi angajaţi trebuie să fie în permanenţă acolo? Câte ture sunt? Aspectele tehnice? Mă gândesc că dacă într-o cameră ai câţiva bolnavi care nu se pot mişca, este normal ca pe timpul nopţii acea cameră să fie încuiată. Iar dacă ai bolnavi cu accese spontane de agresivitate, aceştia să fie imobilizaţi pe timpul nopţii şi camera lor de asemenea închisă.

5. O organigramă organizaţională nu ar trebui să lipsească din reprortaj. Nu cer schema propiu-zisă, dar măcar o enumerare cu cuvintele reporterului. Nu de alta, dar să vedem şi noi cine răspunde pe acolo şi cui! Cine a muşamalizat sau a încercat să muşamalize cazul? Şi de ce? Personal nu mă încred în „Directia de Asistenta Sociala”. Nici în „ANPDC”. Iar în Poliţie, pe unde am mai avut şi treburi de-a lungul scurtei mele vieţi, cu atât mai puţin.

Dacă nu există implicare jurnalistică cazul va fi dat uitării cât de curând. Sunt interese să facă asta. Eu aşa simt şi aşa cred.

Tot datorită promovării jurnalistice s-ar putea să se audă şi peste graniţele acestei mizere ţări(ca şi organizare şi sistem politic, nu în alt sens). S-a putea ataca autorităţi competente cu adevărat iar urmarea logică ar fi să vină aici şi să desfăşoare o anchetă corectă. Adevăraţii vinovaţi să fie pedepsiţi. Mai ales cei care au încercat să ascundă cazul. Puţine demiteri, doasar penal şi închisoare nu ar strica prin organigrama DJASPC.

Şi în cazul promovării cazului ar putea interveni şi un alt aspect mai important, zic eu. S-ar putea ca oameni care chiar pot face ceva să se arate înduioşaţi de acest caz. Pentru că fata deşi era paralizată, probabil că s-a născut aşa. Sau era de mică, aşa cum noi ne-am născut într-o epocă în care trebuie să dăm prioritate maşinilor. Tot aşa cum, copiii noştri se vor naşte cu calculatoare şi internet în casă. Aşa cum noi azi nu protestăm împotriva dreptului ce ne-a fost luat ci ne resemnăm, acordând prioritate maşinilor, poate aşa şi săraca fată se obişnuise cu gândul de a-şi trăi viaţa imobilizată. Însă vederea ce i-a fost luată prin acest crud atac, i-a înjumătăţit practic condiţia de observator. Adică, ceea ce de fapt i-a mai rămas de la viaţă.

Degeaba şi-ar cere ea eutanasierea, cu atât mai puţin noi. Trăim între nişte bariere pe care ni le-am impus noi, aşa că nu eutanasierea nu poate fi acceptată. Însă, după cum ziceam, popularizarea acestei ştiri ar putea conduce la înduioşarea unor oameni care chiar pot să facă ceva. Oameni buni, secolul acesta va fi numit secolul bio-tehnologiei. E un fapt. Inginerii, tehnicienii şi cercetătorii lucrează la îmbunătăţirea şi reparea atributelor fizice umane. Vederea va putea fi redată. E vorba despre nişte receptori şi nişte interpretori. Atât de complicat şi totuşi atât de simplu. Dar e o chestiune de timp. De ce să nu fie această sărmană fată atât de lovită de soartă şi de inconştienţa autorităţilor plătite din buzunarul nostru, printre primii care vor testa şi vor beneficia de acest dar?

Voi ce părere aveţi? Atenţie, comentarile ironice la acest post vor şterse! Şi totuşi nu mă aştept la mulet comentarii. Că la noi sunt în vogă: salvaţi căţeii şi maimuţărelile unui suporter.

Cum se distruge un mouse

Plecat fiind câteva zile: nuntă, treabă, mai nou examene(după cum se ştie, un examen nu vine niciodată singur), nu prea am avut timp să şed prin faţa desktopului. Nu folosesc laptop, fiind mai old-fashioned. Aş putea dacă aş vrea, dar, eu consider că laptopurile sunt un accesoriu pentru serviciu.

Ieri însă am zăbovit mai spre seară prin faţa calculatorului. Ultima etapă din Liga 1 şi meciuri internaţionale. Deşi regulile spun să nu bagi sume importante pe astfel de ocazii, ele nefiind profitabile, le-am încălcat. Nu o să intru în amănunte, dar am reuşit performanţa de a pierde ieri cam tot ce am strâns în două luni la o agenţie. Se mai întâmplă câteodată. Aşa că nu am avut chef de stat pe net, dapoi să mai şi scriu pe aici.

Apoi, azi mai spre seară am descoperit blogul Emirului. În opinia mea, Travel-blog reprezintă exact ceea ce vreau eu de la un blog. Vi-l recomand! De vă place să cunoaşteţi experienţele omului de pe unde s-a perindat, citiţi-l degrabă!

No, şi în timp ce citeam, mouse-ul meu vechi, a început să facă scheme. Mai exact, laserul începea să pâlpâie şi cursorul să o ia în stânga sus. De ce, nu m-am prins? O fi ceva rebeliune pe acolo?! Posibil, îl am de 3 ani şi totuşi, e prima dată când se maifestă astfel exemplarul. Configuraţia are tot trei ani şi încă nicio formatare ori reinstalare de win. Şi da, folosesc XP, sp 2! Până acum o lună mergea foarte bine, se încărca în 2 minute, ceea ce dat fiind că am vreo 512 MB rami din ăia amărâţi, părea o minune. Dar de vreo lună au început şi erorile. Posibil să fie ceva virus, nu am anti-virus de doi ani de când a binevoit a expira Bit-ul. În orice caz, după 2 ani fără, antivrirusul mi se pare o prostie. Şi oricum fac back-up des. Nu am reinstalat windows-ul şi nu am formatat din raţiuni de enduranţă. Doream să văd cât ţine. 3 ani, 3 ani cât o viaţă de mouse Manta!

Şi să revin la mouse. L-am ucis. Am încercat să îl fac să meargă fără întreruperi, însă n-a vrut, domnule, n-a vrut! Degeaba l-am desfăcut, m-am făcut că îl curăţ(nu prea era ce), făcea aceeaşi schemă. Şi atunci m-am hotărât să o las baltă cu delicateţurile. Numai ce l-am scos, l-am prins de lunga-i coadă şi am dat una cu el de podea, de sărit în trei părţi. Trei domnule, câţi ani a şi ţinut(de fapt 4 cu o mică piesă de plastic care deşi s-a desprins, a rămas în interior). Am încercat să-l pun la loc după eveniment. Scroll-ul mergea, butoanele mergeau, laserul deşi pornea/licărea nu făcea nimic.

Am mers degrabă şi am luat altul, cel mai ieftin, la 20 de lei. Scrie pe el Chicony şi face printre altele exact ce nu făcea predecesorul său. Adică, merge. Remuşcări?! Da, l-am iubit pe Manta cel vechi. Dar no, dacă îi sosise sorocul asta e. Voi avea remuşcări doar dacă va prezenta curând şi acest nou venit simptomele lui Manta, ar însemna că defecţiunea e pe altundeva. Dar până acum nu a fost cazul.

Cine vine cu soluţia care trebuia aplicată în cazul regretatului Manta? dacă e bună, posbil să dau o bere!

Iulius Mall

Şi fiind prin zona, ajuns-am azi pe la celebrul Iulius Mall, mall-ul minunii şi al lumii făr’ de soare pe cer. Adică al celora care lucrează prin birouri şi nu pe la lumina arzătoare al frumosului nostru astru ce menţine viaţa pe Pământ. Adică mall-ul meu, mall-ul tău, mall-ul corporatiştilot ce, din cauza efectului de monitor, văd alb şi noaptea când închid ochii.

Şi fiind pe acolo, mare amator, de ce să nu îmi dau cu părerea aici pe blog, despre cum trebuie să curgă treburile, despre cum trebuie să meargă lucrurile?! Găsiţi voi vreun motiv bun? Nu?! No bun, atunci să începem!

Primul lucru care sare-mi în ochi e această alegere de câtre patron a angajatului care ştie şi maghiară. Nu contează cum ştie română, dar e musai să ştie şi maghiară. Sângele meu, raportat la naţiuni este o ciudată-ncrengătură între: român, armean, maghiar şi austriac, influenţele austriece fiind mai puţine, dar mai albastre, după cum ar spune unii, iar influenţele armene şi maghiare se găsesc în aceeaşi măsură. Cu toate acestea, vorbesc română. Armeană încă nu am auzit. Cu ungurii pot schimba două-trei vorbe şi eventual a-i lovi de îi aud că mă înjură. Iar nemţeşte mai ştiu vreo zecime din ce am studiat prin şcoli. Şi mai ştiu a citi fără accent, dar cu o pronunţie corectă a literelor. Că doară, z este ţ, iar v este f(sau ce o mai fi, mă prind eu când e cazul).

Fie ce naţie oi vrea să fiu. Cât timp trăesc în România, mi se pare dacă nu obligatoriu, atunci cel puţin aşa, de bun simţ să învăţ româna şi s-o vorbesc. Aşa cum, de aş trăi în Nyiregyhaza şi chiar de aş fi român mai drept şi mai mândru decât însuşi Silviu Pop, aş învăţa maghiara, că doar circul, cumpăr, trăiesc pe acolo. Dacă chinezu’ din piaţa Obor şi sârbul din din piaţa Flavia au învăţat şi buchisesc româna, mi se pare o nesimţire ca ungurul crescut prin centrul ori vestul ţării noastre să înşire doar un ”mergi la casă şi întreabă acolo”, când eu vin şi-l înrtreb cam în felul următor :

” Uite, am un coleg care absolveşte anul acesta. Vreau să îi cumpăr o carte cadou. Cam ce carte mi-aţi recomanda la vreo 40-50 de lei?”

Asta se petrecu în Diverta azi. Iar ungurul era o domnişoară. Eu aveam în cap, cartea lui Daniil Kharms, pe care o voi şi achiziţiona ulterior de la Cătureşti. Iar dacă domnişoara mi-ar fi vorbit frumos şi m-ar fi întrebat ce domeniu absolveşte persoana în cauză, apoi, acţionând în consecţinţă, mai mult ca sigur mi-aş fi schimbat opinia şi aş fi devenit cumpărător Diverta(capital maghiar). Nu de alta, dar Cărtureşti e departe, departe de intrarea în mall. Însă fie aşa, am fost trimis la casă pentru informaţii, am mulţumit şi am preferat să ies şi s-o apuc îndată înspre Cărtureşti.

De ce am făcut asta? Nu de puţine ori, am fost refuzat pe la interviuri în dauna unor candidaţi care aveau trecut pe cv şi limba maghiară. De abia o încurcau pe română iar la skills-uri pentru jobul respectiv, probabil că acum, după câteva luni ori ani de experienţă posibil că se pricep mai bine decât mine, dar pe atunci, nici vorbă. Iată deci produce segregarea din Cluj, segregare atât de amintită şi dezbătută prin Limba Caiilor!

Pe urmă m-am gândit să văd şi eu ce haine sport au mai apărut. Îmi cumpăr haine sport mai rar, deoarce sunt rezistente şi, de asemenea nu le port prea des. Şi în principiu le cumpăr de net, de pe subsidesports. Şi la preţurile din România, scuzaţi-mă domnilor, dar le voi tot lua de subside până voi fi dezamăgit de livrare(până acum nu a fost cazul)! Cum se poate ca preţul de la Adidas Vespa să fie de la 450 de lei până la 550 de lei? Cel mai scump Vespa pe care l-am găsit pe net(e de piele) costa 95 de dolari înainte de reducere(acum e 85). Adică la cursul de schimb actual, exact 278 de lei! De la 278 până la 550?! Mi se pare o bătaie de joc! Nu cumpăr în veci de la voi şi prost e cine cumpără!

Treceam apoi pe lângă Cinema. Frate, se strânseră pe acolo TIFF-lerii, o nouă categorie socială! Aşa cum e manelistul, ori emo-ul, ori metalistul. TIFF-lerii sunt trendy, hipsteri de ultima speţă. Cu fular în carouri răsucit peste gât. Ăi mai conservatori îl poartă alb-negru, ăi mai adoptatori ale noiilor tendinţe îl poartă colorat, în special ele. Că no, în România, ţine ceva, până se obişnuieşte masculul să poarte un fular colorat în culorile curcubeului.

Au venit la film, deci. E TIFF, e cool, e trendy, e fără griji. Majoritatea artişti, altă majoritate liceeni şi studenţi. Mai e ceva de comentat? Eu cred că nu.

Aşa că-n închiere vă las cu Lhasa nouă(de anul ăsta), descoperită azi, la recomandarea unei prietene:

TIFF 2009

Ieri a început TIFF, ediţia de anul acesta. Programul poate fi descărcat de aici.

Sunt câteva prioecţii care mi-au atras atenţia. Unele într-un mod plăcut, cum este vorba despre “A tale from the Golden Age“, un film de al nostru care redezbate deja eternul şi fumatul subiect al epocii de aur. Dacă este însă pe jumate măcar la fel de amuzant şi de realist precum “A fost s-au n-a fost?“, atunci sunt convins că merită.

Complementar cu filmul nostru, ca atractivitate mi se pare lung-metrajul “Nord“, un film Norvegian, creditat cu şanse foarte mari la câştigarea competiţiei. Povestea lui spune cam aşa:

Nord e povestea unui atlet care, după o criză psihică, s-a izolat într-o existenţă tristă şi singuratică. Dotat doar cu un scooter de zăpadă şi cu 5 litri de tărie pe post de provizii, Jomar porneşte într-o călătorie către nordul îndepărtat, unde fosta lui iubită locuieşte împreună cu copilul lor despre care tocmai a aflat. Marele premiu, Tribeca 2009.

Scooterul nu are hamsteri în el, ci funcţionează pe bază de benzină, ori motorină din aia care nu îngheaţă. E cam greu să porneşti la drum, măcar fără bani de benzină. Apoi, tăria nu ţine de sete, ba chiar din contră, deshidratează. Iar în nord, unde e frig, dezhidratarea se produce foarte repede, aproape la fel de accelerat ca şi în deşert. Să vedem totuşi ce va ieşi.

Voi aţi identificat ceva filme faine? Ori aţi văzut deja câteva care merită recomandate?

Later edit: o prietenă despre TIFF;

Dilemă de seară

Să zicem că eşti un el şi o prinzi pe ea a doua oară cu minciuna în pălărie.

Eu aş alege varianta sigură, i-aş da liber cu un limbaj pe care nu ştia că îl deţin!

Voi ce aţi face?

Doamne, ce oameni proşti!

Ieri seară, după cum majoritatea dintre voi o ştiţi sau aţi auzit-o măcar în treacăt, FC Barcelona a câştigat Liga Campionilor. Motiv pentru ca presa românească din, aşa zisul domeniu, să o facă lată din nou. Astfel a luat naştere articolul acesta, “Barcelona este a 5-a echipă din istorie care reuşeste tripla”:

După ce şi-a adjudecat titlul în Primera Division şi Cupa Spaniei, Barcelona a reuşit aseară să adauge glorie europeană performanţei domestice.

Tripla Campionat – Cupă – Liga Campionilor nu a mai fost atinsă decît de alte 4 ori în istorie. Mai întîi Celtic Glasgow în sezonul 66-67, apoi Ajax 71-72, PSV Eindhoven 87-88 şi Manchester United 98-99. Performanţa elevilor lui Guardiola este cu atît mai importantă, cu cît succesul a venit ca urmare a unei dominări categorice pe întreg parcursul stagiunii.

Vis-a-vis, pe prima pagină de la gsp, apare alt articol în care se enumerează deţinătoarele acestui trofeu şi anii în care l-au câştigat. Ia să confruntăm puţin cele două fluxuri de informaţii şi să vedem câte deţinătoare ale ligii campionilor au câştigat trofeul de cel puţin trei ori. Enumerate în oridne aleatoare, ar veni cam aşa:

1) Ajax Amsterdam (1971, 1972, 1973)
2) Bayern Munich (1974, 1975, 1976)
3) AC Milan (1963, 1969, 1989)
4) Manchester United (1968, 1999, 2008)
5) Liverpool FC (1977, 1978, 1981)
6) Real Madrid (1956, 1957, 1958)

Deci, FC Barcelona, care ieri a câştigat pentru a treia oară Liga Campionilor în existenţa ei, a devenit a şaptea, repet, a şaptea echipă care reuşeste tripla cu această cupă.

Gsp, chiar aşa oameni proşti aţi angajat? Nu vă este ruşine că vă faceţi de râs în faţa tuturor? Autorul articolului îşi trimite oare, mama sau nevasta la cumpărături? Că, dacă nu ştie aduna şi scădea(asta se deduce implict), nu are ce căuta pe acolo!

Later edit: Mea culpa, este vorba event plus liga campionilor. Dar nu ar trebui să se numească tripla, această conjunctură de de evenimente. Tripla, vorbind în limbajul evenimentelor(probabilităţii), e când acelaşi eveniment se realizează de 3 ori. De aceea, ajudecarea campionatului şi a cupei se numeşte event şi nicidecum dublă. Totuşi am greşit, redactorii GSP nu sunt proşti la aritmetică dacă articolul e corect, sunt proşti la matematică!

Salvez delta?

De la bun început, precizez că nu am nici o treabă cu publicitatea şi nici nu vreau să am. Ba mai mult, consider publicitatea ca fiind o îndeletnicire destinată sexului frumos. Şi asta, fără intenţii misogine. Cine dă să mă contrazică cu aia rămâne.

Cu televizorul, iar nu am treabă. E drept că am băgat ceva bani într-unul. Dar nu am băgat ca să văd buzele sexoase ale Oanei Zăvoranu ciripind despre viaţă şi sens. Nici spre a-l vedea pe nea Mircea Badea încordându-şi bicepşii. Atunci la ce folosesc televizorul vă veţi întreba, nu? Păi, ar fi cam aşa, filmele se pot viziona foarte frumos de pe un dvd-player dotat cu o intrare usb. Ar mai fi meciuri, cum a fost de exemplu marele meci făcut ieri de câtre Federer în faţa obositului Nadal, meci pe care l-am urmărit în timp ce încercam să fac şi pe bucătarul. Apoi, din când în când, obosit fiind spre seară sau în serile de duminică, mă pun spre a viziona ce mai difuzează domnii de la National Geographic. Şi aici, din 15 în 15 minute, vine intersecţia mea cu publicitatea.

Şi vă spun, publicitatea în România mi se pare foarte proastă. Trecând peste reclamele din timpul meciurilor de fotbal, spoturi publicitare de scurtă durată, care fac reclamă la te miri ce. Cum ar fi, la adezivi construcţii, de parcă ne-am apuca noi românii să construim un nou stadion de fotbal. Aş putea discuta la nesfârşit despre proastele idei care sunt promovate în publicitatea românească, însă sunt convins că v-aş plictisi pe voi, nu înainte însă, de a mă plictisi pe mine.

Totuşi o anumită reclamă mă frământă. Acum două săptămâni începuse să se difuzeze şi săptămâna trecută încă se mai difuza în prostie la NatGeo(probabil se gândeau producătorii că acest canal o fi terenul de joacă al ecologiştilor). Vă invit, deci să vizionaţi acest spot publicitar:

Reclama e amuzantă, fapt care îl puteţi afla şi din opiniile celor care au comentat clipul pe youtube. Dar cât e de eficientă?! Hai să o luăm pe scurt, românul nu e informat de legislaţie. Ba mai mult, marea majoritate a românului care a primit acasă diverse scrisori de la diverse companii, cu inscripţii conţinând suma în numerar a banilor pe care el ca şi angajat i-a primit de la ei, nu a primit şi informaţii cum că trebuie să facă un drum până la finanţe ca să îşi depună declaraţia de venit pe anul recent. Şi asta până pe 15 mai 2009, dată care constituia limita la care delcaraţia putea fi depusă, limită stabilită prin lege.

Şi dacă aceasta lipsă de informare ne miră, atunci de ce ne-ar mai mira faptul că românul nu avea de unde să ştie că 2% din impozitul pe venitul său, virat de el câtre stat se poate direcţiona cam pe unde doresc muşchii lui, trebuindu-se însă a se ţine seama ca locaţiile respective să se încadreze în anumite categorii(le puteţi găsi aici).

Totuşi o a doua reclamă încearcă să ne informeze că e vorba de 2% din venitul nostru. Bani pe care îi putem da ca alţii să facă, atenţie, SEX SĂLBATIC cu ei(banii noştri):

Sunt curios cine a cotizat? Repet, nu spun că reclamele nu sunt amuzante, însă cât sunt de eficiente? Ce om care lucrează, ce om sănătos la cap având peste 23-24 de ani ar da banii respectivi după vizionarea spoturilor publicitare? Asta vorbind despre acei puţini care erau informaţi că pot direcţiona acei bani? Ori ei cred că lumea după ce vede spotul la televizor o să fugă să intre pe net, pe site-ul lor? După părerea mea, în loc să facă caricaturile acelea de reclame, mai bine informau publicul cam în genul următor:

Fie un clip în flash(ca să nu îi coste mult, că doar sunt ecologişti săraci), pe fundal să fie imagini cu delta. În prima parte a clipului să scrie mare “Delta Dunării” şi se difuzeze câteva imagini convingătoare cu delta aflată în paragină. Apoi după un retoric “ÎŢI PLACE CEEA CE VEZI?!” să urmeze imagini cu Delta Dunării în plină frumseţe pe care să fie scrise texte de informare care să zică cam aşa: “Acum poţi să alegi! Vino până pe 15 la completarea delcaraţiilor de venit obligatorii. Poţi direcţiona 2% din impozitul tău pe venit destinat statului, pentru a fi folosit pentru salvarea Deltei ”. Şi textul se mai poate cizela, că doar de aceea e publicitatea muncă pentru femei.

Vă rog experţilor de pe salvaţidelta.ro, când îmi treceţi pragul, binevoiţi a-mi răspunde: câţi oameni şi-au direcţionat acel 2% spre organizaţia voastră? Desigur, dacă nu o să ziceţi că-i confindeţial. Că doară aşa-i la noi în România, totul confindeţial!

Sunday songs

Anoice – Kyoto

Anoice – Liange

Anoice – The three-days blow

Cum nu cred să se comercializeze albumul respectiv în România, iată un loc de unde se poate descărca de câtre cei cărora le place!

Duda este o mâncare bună pentru găini

Într-o societate bazată pe valorile monarhice, când o purtătoare de sânge albastru se căsătoreşte cu un nepurtător de sânge albastru, amestecul se numeşte impur, vasăzică nesănătos, prin urmare, impropiu pentru nişte urmaşi cu sânge de soi. În cel mai bun caz, aleşii sunt ignoraţi, nefiind chemaţi pe la tot feluri de evenimente organizate de câtre lumea albastră, datorită faptului că ei au optat pentru o lume normală, nesupusă rigorilor monarhice. În cel mai rău caz, aleşii sunt exilaţi chiar de câtre familia cu sânge nobil, nerecunoscându-i-se vreun titlu alesului care odiniară era privit ca transmitător al genelor nobile viitorilor urmaşi.

Dar azi suntem în lumea modernă, astfel încât totul este posibil. Mai ales în România unde se întâmplă ciudăţenii zi de zi. Una dintre ele, este faptul că Radu Duda de profesie actor-militar(da se pare că şi cariera asta este posibilă), urmaş al regelui Mihai prin însoţire cu fiica acestuia, doreşte să devină preşedinte al României. Logic ar fi ca la auzul acestei veşti, socrul să facă ceea ce nu a făcut până acum, adică să îi exileze pe “tineri”, pentru că fac de ruşine valorile monarhice. Dar no, poate ies din joc nişte castele, castele, desigur construite de poporul român.

Aşadar, după cum îi sade bine unui candidat nea Duda, a început să apară pe la televizor. O face din ce în ce mai des şi mai sclipitor. Din păcate pentru el, fără efect. Prinde doar la bunici şi la nostalgici ai monarhiei, adică acelora dintre ei care sunt inculţi şi nu prea ştiu cu ce se mânăncă sângele regal, dar ştiu că pe vremea când era rege, vreme pe care ei nu au trăit-o, “era bine”.

Ce şanse are Duda pentru a deveni viitorul preşedinte al României? Are exact aceleaşi şasne pe care le-a avut Năstase, tenismanul, când a candidat. Este şi el o pată de culoare, ca să nu se plictisească auditoriul. Este un fel de vedeta-starul, din “Statul Spectacol” a lui Schwartzenberg.

În încheiere, am să vă spun că postul ăsta l-am scris ca să am ceva care să se potrivească cu piesa asta:

Aşa e şi candidatura lui Duda! Începe încetişor, tăcut, apoi prinde ritm şi viteză, urmând a se termina brusc, ca apoi să lase loc liniştii şi uitării.

Marian, bătutul în cap s-a decis să candieze la preşedinţia României

(Între noi fie zis, un mic secret, e virgin, deci fetelor, puneţi mâna pe el rapid, cât mai puteţi!)

Mereu m-am enervat din cauza incompetenţei funcţionarilor. Tu stai la coadă la ghişeu şi ei stau să posteze pe forum. Dar, aşa e viaţa în România. Deşi în principiu se caută femei pentru astfel de posturi, în Iaşi la ceva facultate mizeră(ca şi oraşul de altfel) se practică o excepţie, pe nume Bătăiosu Marian. Cel puţin până acum ceva vreme informaţiile acestea le puteam afla pe pagina acestui “onorabil” cetăţean român. Dar se pare că un motiv l-a făcut să facă update blogului său, astfel ca informaţiile vechi să dispară, lăsând locul altora noi. Dar, despre ce motiv este vorba, doamnelor şi domnilor? Atenţiune, linişte, Bătăiosu tocmai şi-a anunţat candidatura pentru funcţia de preşedinte al statului Român(aplauze furtunoase pe fundal)!

Deşi nu sunt de acord cu concluziile lor, a cercului TLP, Selfhelp(etc.), trebuie să mărturisesc că sunt recunoscător faptului că ei există şi că unul dintre principalele lor scopuri e lupta împotriva unor asemenea specimene de dobitoci, precum domnul Marian Bătăiosu.

Iar când te intinzi mai mult decât îţi permite plapuma, asemeni lui Labacan, croitorul lui Wilhelm Hauff, croitor care visa să devină prinţ, la final, ai toate şansele să nu iasă bine. Deci, să vedem şi să analizăm o parte din programul propus de câtre bătătios în cazul în care el ar deveni noul preşedinte “conservator-creştin” al României:

Iata unele din punctele programului meu, inca nestructurat, deoarece abia in dimineata asta am inceput sa-l elaborez, pe care va invit sa le parcurgeti, sa le comentati si sa le imbunatatiti:

Deci, da, s-a trezit prostul de dimineaţă cu visuri de mărire şi acum se plictiseşte la serviciu!

- iesirea din Uniunea Europeana si NATO si declararea neutralitatii Romaniei;
- reintregirea neamului romanesc in granitele Romaniei Mari;

Nimic mai puţin. Nimic mai uşor. Căpşunarii şi studenţii-Erasmus care se plimbă prin Europa de abia aşteaptă să ne retragem. Sigur vor aplauda la scenă deschisă decizia ta, o Bătăiosule! Cât despre cealaltă, în dragoste trebuie doi ca doi să vrea pentru a se putea. Ori ei preferă să se fure între ei, nu au nevoie de noi ca să îi mai furăm. Şi nu uita că orice unire s-a înfăptuit de la Cuza încoace în ţara noastră, ea s-a înfăptuit doar acolo unde aveam armată staţionată.

Nu o să mă leg de consifiscarea averilor nejustificate sau de alte asemenea mici prostioare, că din ăstea se pot auzi pe la toţi naţionaliştii ce au candidat politic în România sau în străinîtate. Să vedem însă, ce minunăţii ne mai propune Bătăiosu:

- organizarea celui de-al optulea Sinod Ecumenic care sa vizeze unitatea Crestinismului dinaintea marii shisme;

Bravo măi băiatule, first, vezi că e schismă! Sunt convins că papa de abia aşteaptă să vină şi să ţi se bage sub aripă. Şi unde o să organizaţi sinodul, sau cum i-o zice? La Constantinopol, aşa-i? După ce îl luaţi de la turci, nu?

- organizarea unei intruniri la care sa participe specialisti in diverse domenii, oameni politici, reprezentanti ai patronatelor, ai sindicatelor, ai clerului Bisericii Ortodoxe Romane, ai taranimii in vederea elaborarii unei strategii de dezvoltare materiala si spirituala pe termene scurte, medii si lungi a Romaniei;
- reasezarea educatiei si invatamantului romanesc pe baze crestine si nationale;

Dacă asta se face, nu mă mai fac bancher, ci jurnalist, pentru că sunt convins că o să mă cac pe mine de râs la acele şedinţe, când specialiştii o să înceapă cu ale lor, că omul se trage din maimuţă, iar semidocţii drept-creştini-ortodocşi vor susţine căiile evreiilor şi ale creştinilor. Ţăranul va vorbii despre roşiile turceşti iar politicienii, adică Bătătiosu’ şi prietenii lui despre facerea Iaşiului drept capitală a României. Cât despre învăţământ, sunt convins că vestea îi va bucura nespus pe copii! Tatăl nostru va fi obligatoriu înainte de ore? Veţi interzice jocul “Spore”?

- intarirea capacitatii de aparare a tarii prin inzestrarea si dotarea armatei romane cu armament de ultima generatie pentru a putea face fata oricarei provocari armate;
- obtinerea independentei energetice;
- stimularea cercetarii si a inventicii, a inaltei tehnologii;
- schimbarea imnului de stat;
- promovarea unei alimentatii sanatoase, naturale, a unui mod de viata sanatos, fara tutun, alcool, cafea sau droguri, si a practicarii sportului de catre populatia Romaniei, la orice varsta;
- dezbatere publica despre continuarea lucrarilor la Canalul Dunare-Bucuresti;
- proiectarea si construirea unui sistem de irigatii la scara nationala;

Uite-l pe prost! Totuşi, mă ‘ncearcă sentimentul că punctele ăstea de aici le-am mai auzit pe undeva, deşi eram un copilaş mic pe atunci. Ba, încă îmi amintesc că pe nenea ăla care a citit punctele aceastea l-a şi împuşcat poporul român(reprezentat, desigur, că dacă le era dat lor direct, probabil îi scoteau maţele cu mâinile goale).

Pe la comentarii, evident, deliciu. În orice caz, m-a spart faptul că Bătăiosu i se justifică unui extremist, Cip, care îi reproşează că nu a ales calea lui, o cale de ascensiune pornind de jos(formând un cuib, că aşa îi se zice la legionari, vezi “Cărticica şefului de cuib”) şi avansând în timp pe culmile măreţe ale legiunii;

doar un sfat iti dau: roaga-te la Dumnezeu sa-ti dezvalui calea pe care mergand te vei mantui, eu asa am facut si fac! De ce ma provoci tu pe mine, de ce ma ispitesti sa ma semetesc? Asta e misiunea mea, pe care mi-a dezvaluit-o cineva, cand in urma cu vreo 15 ani, cand am fost ales, desi nimeni nu stia cine sunt, sa port steagul la procesiunea Adormirii Maicii Domnului. E vointa Preacuratei, si asta depaseste puterea voastra de intelegere! Tu nu stii ca eu port numele Fecioarei Maria, si cel care se roaga cu smerenie il ocroteste si-l protejeaza? Tu, ca si altii, vorbesti despre ceea ce nu stii, doar dupa mintea ta! Misiunea Legiunii s-a incheiat, acum o noua miscare se va naste pentru a raspandi crestinismul in lume, si asta nu o poate face decat cineva care L-a vazut pe Dumnezeu, nu cei care-L cunosc din carti. Gata, nu zic mai mult ca iar vor zice inchizitorii Ortodoxiei ca ma mandresc!

Ce noroc pe noi, că s-a născut şi ăsta în sânul Moldovei. Şi se mai miră moldovenii când îi înjură lumea de mamă şi îi face proşti şi nespălaţi. Aloo, se aude? Cum puteţi trăi cu unul ca ăsta pe lângă voi?

Matricea mea dadaistă

Regulile le găsiţi la Ana Pauper.

Penibilul

Scrie prost şi ca formă şi ca şi fond. Dar lucrează la un trust serios şi adună premii după premii. Tatăl lui Tudor probabil s-ar întoarce în mormânt, dacă ar vedea ce cârnaţ lipsit de noimă înşiră editorialistul anului, care-i poartă numele ca şi premiu de gală.

Întrebarea mea: este posibil să scrii un asemenea cârnaţ, după ce ai adunat ani buni de jurnalism la Gazeta Sporturilor? Este posibil să scrii enumerări fără două puncte înainte, după ani şi ani de presă? Da, este posibil, dacă te numeşti Geambaşu. Şi de asemenea este posibil să fii şters, dacă atenţionezi prostul(cazul meu). Dar, noroc că am blog şi că treaba asta merge numai bine de un talk-back.

Se vede că în România, jurnalismul se face pe pile.

A forfeta sau a nu forfeta?

În economia modernă românească statul s-a născut pentru a proteja mediul de afaceri şi nu participanţii la acest mediu. Adică, dacă vrei să faci ceva pentru tine, trebuie să dai la fiecare trecător de care dai în drumul tău spre succes, câte o feliuţă, pentru ca aceştia să fie mulţumiţi şi să te lase să încerci să îţi faci treaba. Un fel de mic comunism, care însă pentru stat funcţionează fără risc(dacă nu mai vii tu, sigur vine altul imediat).

Acum, că veni vorba, statul care ar trebui să asigure transparenţa mediului de afaceri, are obiceiuri foarte proaste. Unul dintre acestea şi probabil cel mai rău dintre ele este că atât celor de la conducere(politicienilor), cât şi funcţionarilor(şi ei politicieni de cele mai multe ori, deşi legal nu este permis) li se permite să deţină afaceri în domeniile în care sunt practic angajaţi de câtre stat ca arbitrii. Legal(oficial), desigur nu le este permis. Dar real vorbind e ceva la ordinea zilei ca legislaţia să fie încalcată. În traducere, e ca şi cum eu aş boxa în ring pentru bani cu un adversar, în acelaşi timp eu fiind şi arbitrul acelui meci. Ce se va întâmpla? Dacă nu mă face knock-out rapid, de cele mai multe ori adversarul va pierde.

Aşa că adversarul a învăţat să se descurce în viaţă, alegând să evite bătăliile. Una dintre cele mai dese practici pe care le aplică, e să se dea lovit. Nu e frumos să loveşti persoanele căzute la pământ, aşa că statul îl cruţă, alegând să îi lovească doar pe curajoşii care stau în picioare, dar şi aici nu se aplică tuturor, pentru că statul este un animal ciudat.

În alt sens, celora care stau în picioare bine merci(străinii), statul li se închină. Nu îi impozitează, le construieşte autostrăzi, metrouri de suprafaţă, aeroporturi, toate acestea pentru nişte beneficii efemere. Ca de exemplu, pentru cel mult câteva mii de locuri de muncă plătite la limita subzistenţei. Un exemplu în acest sens îl constituie corporaţia Nokia, sosită în toamna anului 2007 să îşi facă fabrică de producţie la Jucu.

Şi atunci, dacă la nişte străini care îşi văd nestingheriţi de afacerile lor, statul le construieşte drept gaj de bună-voinţă, infrastructură din banii colectaţi de la micii actori economici băştinaşi, fără a le percerpe nimic în schimb, ne aşteptăm să le connvină micilor actori a mai da bani la bugetul unui stat corupt? Ce beneficiu au micii privaţi de pe urma taxelor care li se colectează de câtre un stat care nici măcar nu ştie a asigura un mediu de afaceri corect, dar care ştie la perfecţie să încurajeze monopolul pe culoare politică?

Prin urmare, pentru a nu plăti impozit pe profit, o sumedenie de firme(inclusiv din cele deţinătoare de monopol) au aranjat ca rezultatul exerciţiului financiar să indice pierdere, lucru care se poate face într-o infinitate de modalităţi. De exemplu, o modalitate des întâlnită este ”furtul” de materiale prime, urmat de înlocuirea lor printr-o chitanţă de la cel mai prieten dintre furnizori.

Aşa că statul în an de criză financiară, în an în care a contractat împrumut de la IMF, a venit cu o nouă găselniţă pentru a obliga firmele care se declară ca fiind în pierdere să plătească bani la bugetul statului şi anume, impozitul forfetar. Acest impozit nou, este un impozit progresiv, care se va aplica întreprinderilor ce funcţionează în pierdere, stabilindu-se în funcţie de cifra de afaceri a acestora. Se va aplica, începând cu anul curent, sumele impozabile cunoscându-se doar pe anul curent şi pe anul viitor(pe care le puteţi viziona aici), însă ele probabil vor creşte de la an la an.

Întrebarea mea e dacă forfetarul este sau nu o măsură eficientă? Se impunea sau nu, în condiţiile unui an de recesiune economică, care se manifestă în principal prin lipsa de lichidităţi pe piaţă? Va avea forfetarul efectul scontat sau va avea un efect de tip bumerang(despre care puteţi citi aici)?

Sărbători fericite!

Temporary out of blogging!

Something funny :-)

Cum un bilet mi-a depins de Sant Etienne cu O Marseille, m-am uitat la meci ieri seară. Da, pe Canal+ se poate transmite un meci fără benzi pe care toţi manelarii frustraţi să îşi expună mesajele în faţa naţiunii privitoare de sport regesc. Da, se poate afişa cine cu cine joacă, cât e minutul şi cât e scorul. Da, se poate fără a ne încărca nervii cu tot feluri de reclame la betoane, prafuri de vopsea şi alte rahaturi. Da, pe Canal+ se poate. Păcat că nu înţeleg franceză, că sigur aş fi avut ceva de lăudat şi la comentariu.